GEORGE BACOVIA (1881-1957)

Cronologie

1881, 4 septembrie (stil vechi). Se naşte în Bacău, pe strada Roman nr. 103, la „oarile 2 p.m.”, George Bacovia (Gheorghie Vasiliu), în familia lui Dimitrie şi Zoe Vasiliu, care mai avea trei fete. După el, vor mai avea patru copii.
1894, l iulie. Absolvă, cu o întîrziere de doi ani, Şcoală de Băieţi Nr. l din Bacău, cunoscută ca „Şcoala lui Platon” (Constantin).
25 august. Este înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand” din Bacău, care va fi transformat în liceu la 1 septembrie 1897.
1895, 3 iulie. Zoe Vasiliu cumpără casa de pe strada Gimnaziului Ferdinand nr. 4 (actuala Casă Memorială „George Bacovia”).
1899, 20 martie. Debutează în „Literatorul” cu poezia „Şi toate”, semnată V. George.
21 mai. I se acordă Premiul I cu cunună la concursul de desen organizat de Societatea Literară şi Ştiinţifică „Tinerimea Română”.
1899-1903. Liceul – „această datorie intelectuală a tinereţii”. Trece clasa a V-a după un an de pregătire în particular, în clasa a VI-a manifestă un uşor reviriment, clasa a VII-a decurge normal. I-au fost profesori: Panaite Topliceanu, Lascăr Veniamin, G. Ibrăileanu, Dimitrie Nanu, D.D. Pătrăşcanu.
1903, 19 septembrie. Intră în posesia certificatului de absolvire a studiilor liceale, care echivala cu diploma de bacalaureat.
7 octombrie. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti.
1903-1904. Publică 19 poeme în „Vieaţa nouă”, „Mărgăritarul” (Bucureşti), ,,Arta” (Iaşi), semnate G. Bacovia.
1907. E exmatriculat din facultate. Cere să fie înscris în anul II la Facultatea de Drept din Iaşi. I se aprobă cererea sub condiţia „de a urma cursurile la care n-a trecut examene”.
1911, l octombrie. Publică, în „Versuri şi proză” (Iaşi), sub pseudonimul G. Andoni, poemele „Plumb” şi „Tu ai murit…”.
noiembrie. Trece examenul de licenţă „cu patru bile roşii”. Îşi scoate „Cartea de avocat” la Colegiul de Avocaţi din Bacău.
1912-1915. „Slujbe de birou”, cu retribuţii mici.
1912. Se reîntoarce în Bucureşti. Publică în revista „Flacăra” şi în „Românul literar” poeziile: „Nervi de toamnă”, „Amurg antic”, „Poemă în oglindă”.
1914. Colaborează în mod susţinut la „Seara” şi la „Noua revistă română”.
1915, mai. Editează, împreună cu Ion Iordăchescu-Amaru şi cu Şmil Kraus (K. Semil), la Bacău, revista „Orizonturi noi”, în care publică poeme sub pseudonimele Geovas, Vag şi Bob.
1916. Tipăreşte volumul „Plumb”, în 500 de exemplare. În februarie şi martie, apar recenzii la carte: „Flacăra” (Spiru C. Hasnaş), „Viaţa nouă” (Ovid Densusianu), „Curierul Bacăului” (Odin), „Noua revistă română” (Felix Aderca), „Cronica” (Ion Vinea), Convorbiri literare” (Eugen Ciuchi).
l5 iunie. E numit copist în Direcţiunea Învăţămîntului Secundar şi Superior.
1918, iulie. Publică, în „Literatorul”, poemul în proză „Van” şi poezia „Nocturnă”.
1919, 15 ianuarie. Publică, în „Cartea vremii” poemul „Vînt”, singurul în acest an.
1920, 2 decembrie. E numit şef de birou clasa a III-a la Direcţiunea Generală a Asistenţei Sociale din Ministerul Muncii.
1921. E prezent în „Antologia toamnei”, scoasă de Ion Pillat, la Ed. „Viaţa Românească”.
1922. Se retrage la Bacău. Stare critică a sănătăţii.
1923, martie. Publică în „Cugetul românesc”: „Şase poeme in proză”, „Tîrziu”, „În cafeu”, „Van”, „Întunerec”, „Ninsoare”, „Moină”.
octombrie. I se distribuie unul din premiile Ministerului Cultelor şi Artelor (6.000 lei).
1924. La o tipografie din Rîmnicu Sărat, apare ediţia a II-a din „Plumb”.
1925, martie. Sub îngrijirea lui Grigore Tabacaru şi a sa (cei doi erau veri şi apropiaţi ca vîrstă), apare, la Bacău, revista lunară „Ateneul cultural”, în care publică poezii şi primele fragmente din romanul „Dintr-un text comun/ Cîntec tîrziu”.
1926. Funcţionează ca profesor de desen la Şcoala Comercială şi la Şcoala Normală de Băieţi din Bacău.
Este premiat de Societatea Scriitorilor Români pentru „Plumb”, cu 10.000 lei.
Apar volumele „Scîntei galbene” (Bacău) şi „Bucăţi de noapte” (Bucureşti).
1928, 28 iunie. Se însoară, la Bucureşti, cu Agatha Grigorescu, profesoară şi poetă, pe care o cunoscuse cu 12 ani în urmă.
1929. Apare volumul „Poezii/ Plumb-Scîntei galbene”, la Editura „Ancora” S. Benvenisti et Co., în 3.000 de exemplare, cu dedicaţia „Doamnei mele Agatha”.
noiembrie. Devine directorul revistei „Orizonturi noui”, serie nouă.
1930, 15 ianuarie. E încadrat ca redactor şi bibliotecar la Direcţia Educaţiei Poporului de pe lîngă Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale.
iunie-septembrie. Colaborator la „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”. La editura revistei „Orizonturi noui” apare placheta „Cu voi…” (29 de poeme), într-un tiraj de 300 de exemplare.
Se întoarce la Bacău, împreună cu Agatha, care, după examenul de titularizare, a ales catedra de română de la Şcoala Normală de Fete din acest oraş.
1931, 9 noiembrie. Se naşte, la Bacău, Gabriel (alintat „Briel”) Bacovia, crescut în cultul tatălui.
1932, 24 martie. Regele Carol al II-lea îi acordă „Meritul cultural” pentru „Litere şi Opere literare”, medalie clasa a II-a.
19 decembrie. Societatea Scriitorilor Români îi acordă, de la 1 ianuarie 1933, o pensie de 1.000 de lei.
1933, octombrie. Se mută în casa nouă de pe strada Frăsinetului din Bucureşti (actuala Casă Memorială).
1934, aprilie. Iese volumul „Poezii”, contractat cu Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, cu un tiraj de 2.000 de exemplare.
I se acordă Premiul Naţional de Poezie ex aequo, în valoare totală de 100.000 lei.
1935, 27 noiembrie. Prin Decret Regal i se conferă „Meritul cultural” pentru „Litere şi Opere literare” (în grad de) „Cavaler cl. a II-a”.
1936. Apare volumul „Comedii în fond”, la Ed. „Universala” Alcalay Co., semnat G.V.-Bacovia.
1944. Apare volumul de „Opere” (3.226 de exemplare), în seria „Ediţii definitive” a Fundaţiei pentru Literatură şi Artă. Vladimir Streinu îl include cu 14 poeme în antologia „Literatura română contemporană”.
1945, 1 septembrie. E angajat bibliotecar la Departamentul Minelor şi Petrolului.
1946. Apare, la Editura Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului, în 1.050 exemplare, volumul „Stanţe burgheze”.
1947, 10 iulie. E sărbătorit „acasă”, la Bacău, în sala Teatrului (conferinţă despre opera sa, recitări, cîntece, balet, ovaţii).
1949-1955. Deşi nu e interzis, e marginalizat.
1950. Se rectifică actul de naştere al poetului: „acesta se va numi Gheorghe Vasiliu Bacovia”.
1953, 12 august. Încheie un contract cu Editura de Stat pentru Literatură şi Artă pentru o antologie (1.004 versuri, 3.000 exemplare).
1954. Înregistrează 28 de poeme la Radio.
1955, l decembrie. I se acordă o „pensie de onoare”, de 2.000 lei pe lună.
1956. Publică, în „Gazeta literară”, „Tînărul scriitor”, „Steaua”, „Scrisul bănăţean”, „Flacăra”, „Scînteia”.
Intră pe făgaşul „reconsiderărilor”. Scriu despre el: A. E. Baconsky, Georgeta Horodincă, Ion Vitner, George Munteanu, Marin Bucur, Emil Manu, Petre Pascu, Teodor Vârgolici. E descoperit de compozitori. Compun lieduri pe versurile sale: Paul Jelescu, Zeno Vancea, Gh. Dumitrescu, Felicia Donceanu, Bogdan Moroianu, Doru Popovici.
Apare, la ESPLA, în 6.000 de exemplare, volumul „Poezii”.
1957, miercuri 22 mai, ora 8,20. Moare, în casa de la Bucureşti, din cauza unui „neoplasm vezical”. Peste două zile e înhumat, „fără preot”, dar cu bătăi de clopote, la Cimitirul Bellu.

Bibliografie:
George Bacovia, „Opere”, text îngrijit, argument, cronologie şi postfaţă de Constantin Călin (2011).