SFÂNTUL CUVIOS ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI
Sfântul Antipa, pe numele de mirean Alexandru, s-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, comuna Dealu Morii, judeţul Bacău, în familia Gheorghe şi Ecaterina Luchian. Tatăl său era diacon, iar mama a ales, peste ani, viaţa călugărească, primind numele Elisabeta.
A învăţat carte la şcoala satului. Încă nu terminase şcoala când tatăl său a murit. Rămas orfan, a fost nevoit să înveţe meşteşugul legării de cărţi și să lucreze pe post de calfă, pentru a-şi ajuta familia.
Pe când avea 20 de ani, „fără de veste a fost cuprins de o negrăită şi minunată lumină, care i-a umplut inima de o nespusă bucurie” – cum scria biograful său – și a ştiut că trebuie să-şi închine cu totul viaţa Domnului. Și-a părăsit familia îndreptându-se spre Mănăstirea Neamţ, iar de aici la Mănăstirea Brazi din ținutul Vrancei, unde a rămas timp de doi ani și unde fost tuns în monahism cu numele Alimpie, primind de la stareţul Dimitrie crucea care se află astăzi la Calapodeşti.
Îndrumat de duhovnicul său, în anul 1837 a plecat în Muntele Athos, la Mănăstirea Esfigmenu. După patru ani de ascultare în această mănăstire, ieroschimonahul Nifon (care începuse ridicarea schitului românesc Prodromu) l-a luat ca ucenic, schimnicindu-l cu numele de Antipa, apoi hirotonindu-l ierodiacon, ieromonah și duhovnic.
În anul 1860, ieroschimonahul Antipa a fost trimis în Moldova, lângă Iași, la Schitul Bucium (un metoc al Prodromului), pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. Ca econom, a dat dovadă de o bună chivernisire a treburilor administrative. În 1863, părintele Nifon s-a hotărât să strângă donații din Rusia, însoțit de părintele Antipa. Au făcut un popas la Lavra Pecerska din Kiev și au ajuns apoi la Moscova, adunând o sumă mare de bani pentru Prodromu.
Dornic de liniște și de singurătate, în noiembrie 1865 ieroschimonahul Antipa s-a retras la Mănăstirea Valaam, aflată în nordul Rusiei, pe o insulă din Lacul Ladoga. S-a stabilit la Schitul Tuturor Sfinților, unde a trăit timp de 17 ani, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”. Datorită vieţii sale exemplare a ajuns să fie cunoscut şi apreciat în cea mai mare parte a Rusiei. Mulţi credincioşi ruşi au mărturisit despre părintele Antipa că era văzător cu duhul şi că a făcut minuni pentru ei. De aceea, l-au venerat ca sfânt încă din timpul vieţii.
A trecut la cele veșnice pe 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița Mănăstirii Valaam.
În anul 1883, monahul Pimen, ucenicul său de chilie, a scris o biografie în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești, intitulată „Vrednica de pomenire viaţă a ieroschimonahului Antipa”, lucrare tipărită în limba rusă la Sankt Petersburg.
Trecerea în rândul sfinţilor a fost făcută în Sfântul Munte Athos, în anul 1906. În Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua 10, tipărit la Mânăstirea Pantelimon (Rusicon), figurează şi „Cuviosul ieroschimonah Antipa Athonitul”. Abia în anul 2000 l-a recunoscut oficial ca sfânt şi Biserica Ortodoxă Rusă.
Moaştele i-au fost dezgropate pe 14 mai 1991, din gropniţa de la Valaam și puse în biserică la închinare. Părţi din acestea au fost dăruite şi unor locaşuri de rugăciune româneşti: Mânăstirea Brazi (Vrancea), Mânăstirea Christiana (Bucureşti), Mânăstirea Suruceni şi Mânăstirea Sireţi (Basarabia), Schitul Prodromu din Athos.
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe 21 iunie 1992 (fiind trecut în calendar la data de 10 ianuarie). Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, în a cărei jurisdicție canonică se află locul de naștere al Cuviosului Antipa, a căutat să promoveze cultul și cinstirea sfântului, prin construcții de biserici, paraclise, așezăminte social-caritabile și alte activități religios-culturale. În 1997 s-a hotărât ca în satul Calapodești să se înfiinţeze Mănăstirea „Sf. Cuvios Antipa Athonitul” și s-a început construirea unui corp de chili şi a gospodăriilor anexe. Pe 10 ianuarie 2006 s-a făcut primul hram în cinstea Sf. Antipa, iar în vara aceluiaşi an, cu binecuvântarea ÎPS Ioachim Băcăuanul, s-a pus piatra de temelie a noii Biserici „Sf. Antipa şi Toţi Sfinţii Români”. În ziua de 29 iunie 2008 a fost sfinţită crucea de călugărie a Sf. Antipa (adusă în sat de un grup de călugări ruşi ai Mănăstirii Valaam, în 1950) şi aşezată la loc de cinste spre închinarea credincioşilor.
Bibliografie:
Galben, Cornel. Personalități băcăuane, vol. III, Editura Corgal Press, Bacău, 2009, p. 39-42.
Ioanichie Bălan, arhimandrit. Patericul românesc, ed. a V-a, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2005, pp. 447-449.
Iustin, Monahul. Floarea pustiei. Sf. Antipa de la Calapodeşti, în revista „Rost”, nr. 82, dec. 2009, p. 50-56.
Păcurariu, Mircea. Sfinţi daco-romani şi români, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, p. 142-144.
Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 543-549.
Viața și acatistul Sf. Cuvios Antipa de la Calapodeşti, Editura Filocalia, Roman, 2007, p. 12-26.