Lirica lui Ion Tudor Iovian stă sub semnul paradoxului. Prezentată elogios încă de la început, de critici importanți precum Nicolae Manolescu, Laurențiu Ulici, Constantin Călin sau Cristian Livescu, poetul pare a fi sortit succesului. Surprinzător însă, receptarea e din ce în ce mai palidă, chiar dacă volumele pe care le scrie sunt tot mai consistente. În vremuri normale, poezia sa ar fi trebuit să țină capul de afiș al revistelor...