IULIAN ANTONESCU
Istoric, arheolog
N. 26 iulie 1932, în Piatra Neamț – m. 24 ianuarie 1991, în București (înmormântat în cimitirul Borzoghean din Piatra Neamț).
Repere biografice:
1937-1940: grădiniţă şi clase primare la Chişinău.
1940-1942: Şcoala de băieţi „Lascăr Catargi” din Tg. Neamţ.
1942-1944: Liceul „B.P. Haşdeu” din Chişinău.
1949-1950: Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț.
1951-1956: Facultatea de Istorie din cadrul Institutului „C.I. Parhon”, secţia Istorie veche. Diplomă de merit pentru lucrarea de licenţă „Liberţii în societatea romană a secolelor I-II d. Chr.”.
1957, aprilie: este numit director al Muzeului Regional Bacău, instituţie proaspăt înfiinţată. Are loc prima campanie de săpături arheologice la Gabăra-Porceşti (judeţul Neamţ).
1958: a doua campanie de săpături; rezultatele au fost publicate în „Materiale şi cercetări arheologice”, VI, 1959 şi VII, 1961.
1960, iunie-octombrie: cercetări arheologice la Aldeşti-Onişcani şi Călugăra (judeţul Bacău). Din colectiv face parte şi Eugenia Dogan, cu care se va căsători în luna noiembrie.
1961: a donat municipalității din Piatra Neamț clădirea în care a fost organizat, ulterior, Muzeul de Științe Naturale.
1961-1967: lector universitar la Facultăţile de istorie-geografie şi filologie ale Institutului Pedagogic din Bacău.
1964-1970: face parte din Colegiul de redacţie al revistei „Ateneu” din Bacău.
1965: participă la descoperirea depozitului geto-dacic din satul Moga, judeţul Bacău. Iulie: publică articolul „Carpii”, în „Ateneu” (nr. 7, p. 17); Septembrie: participă la Congresul de arheologie de la Varşovia.
1967: publică „Pe aici nu se trece. Memento 1917-1967. Mărăşeşti. Mărăşti. Oituz. Cireşoaia”, în „Ateneu” (nr. 7, iul. 1967, p. 3), articol semnat împreună cu Sergiu Adam.
1967-1968: deschide lucrări pe şantierele arheologice ale Curţii Domneşti de la Biserica „Precista” şi de la Biserica „Sf. Nicolae” din Bacău. Susţine concursul pentru doctorat, fiind admis la specialitatea „Istoria Greciei şi a Romei Antice”, sub conducerea ştiinţifică a prof. Dionisie Pippidi.
1968: publică articolele „Zece ani de muzeografie băcăuană” şi „Depozitul de obiecte de fier din comuna Negri – Bacău şi implicaţiile sale istorice”, în „Carpica”.
1969: publică articolul „Curţile domneşti de la Bacău”, în „Carpica”.
1968-1970: preşedinte al Comitetului pentru cultură al judeţului Bacău.
1970: publică articolele „Depozitul de obiecte de fier din comuna Negri şi implicaţiile sale istorice. Tradiţie şi respiraţie istorică. Nevoia de statui”, în „Ateneu” (nr. 8, aug. 1970, p. 18), şi „Bacăul şi geologia sa spirituală”, în: „Steagul roşu” (nr. 5561, dec. 1970, p. 1).
1971: publică articolul „Noua lumină a unui mesaj moştenit. Un program al marii arte şi culturi pe care ni-l însuşim cu maturitate comunistă”, în „Ateneu” (nr. 7, iul. 1971, p. 2-3).
1975: publică articolul „Probleme actuale ale muzeografiei româneşti”, în revista „Muzeul Naţional” (Bucureşti).
1971-1990: director al Direcţiei Muzeelor din Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.
1990: Inspector General în Ministerul Culturii, Departamentul Dialog cu Străinătatea; membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice.
Volume publicate:
- Bacău. Ghid turistic al regiunii, Meridiane, Bucureşti, 1967, 240 p. (în colab. cu Mihai Bentea).
- Liberţii în societatea romană a secolelor I-II, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2000, 79 p.
- Nelinişti medievale. Antologie, prefaţă de Răzvan Theodorescu. Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2010, 186 p.
Traduceri din poezia medievală:
- Guillaume al IX-lea, conte de Poitiers, duce de Aquitania ; Delicatul şi voluptuosul Arnaut de Mareuil ; Bertrand de Born sire de Hautefort ; Sarcasticul şi gravul şi doctul Guiraut de Borneil „maestrul trubadurilor”. (Trubaduri provensali. Secolul XII). „Ateneu”, 7, nr. 6, iun. 1970, p. 13.
- Kolbrunarskald, Thormodr. (sec. XI). Năluciri ; Ogmundarson, Kormakr. (sec. X). Cântec închinat frumoasei Stengerdr ; Skallagrimsson, Egill. (sec. X). Jeluirea fiilor pierduţi. (Din poezia scandinavă). „Ateneu”, 7, nr. 7, iul. 1970, p. 13.
- Dokkan, Odda. Cocorul albastru ; Yjoukii. La malul apei ; Yoritom, Ashilkaga. Cântecul samuraiului. (Poezie veche japoneză). „Ateneu”, 7, nr. 9, sept. 1970, p. 13.
- Gwalchmai, fiul lui Meilyr. Cântec închinat slăvitului prinţ Owen Gwynedd ; Monmouth, Godeffroy. Căinţa lui Lancelot ; Prinţul Howell, fiul regelui Owen Gwinedd. Cântec de toamnă. (Poeţi medievali din Ţara Galilor. Sec. XII). „Ateneu”, 7, nr. 10, oct. 1970, p. 13.
- Jaime I. Cuceritorul. (sec. XIII). Păcatul ; Mosen, Zalba. (sec. XIV). Moştenire. (Poeţi catalani). „Ateneu”, 8, nr. 3, mart. 1971, p. 18.
- D’Orleans, Charles. Cântecul unui uitat ; Cântec de adio pentru Anglia ; Îndoiala ; Sărutul ce nu l-am dat frumoasei ce n-a fost s-o cunosc în viaţa mea. „Ateneu”, 8, nr. 8, aug. 1971, p. 18.
- De Loria, Roger. O, spada mea, o, dragostea mea! ; Testamen „Ateneu”, 8, nr. 11, nov. 1971, p. 18.
Interviuri:
- Curtea domnească a lui Alexăndrel Vodă. „Ateneu”, 5, nr. 6, iun. 1968, p. 2. (Sergiu Adam).
- Curtea domnească de la Bacău. O filă de istorie, inedită, din timpul lui Ştefan cel Mare. „Steagul roşu”, 25, nr. 5466, 6 sept. 1970, p. 3. (Roni Căciularu).
- Educaţie neîntreruptă prin mijloace superioare de răspândire a culturii în masă. (Duminică la Bacău, deschiderea cursurilor Universităţii populare). „Steagul roşu”, 25, nr. 5512, 30 oct. 1970, p. 1-2. (Măndica Mardare).
- Arta de a te adresa publicului. „Satul socialist”, 3, nr. 724, 4 sept. 1971, p. 5.
- Bacăul reşedinţă voievodală. Vestigiile curţii domneşti a lui Alexandru cel Bun descoperite de arheologii noştrii. „Steagul roşu”, 26, nr. 5776, 5 sept. 1971, p. 3. (Măndica Mardare).
- Muzeele, letopiseţe vii ale neamului. „Contemporanul”, nr. 26, 27 iun. 1980, p. 6-7. (Radu Cârneci).
- Cu un istoric despre istorie. „Gaudeamus”, 4 ian. 1971; publicat şi în vol. „Iulian Antonescu. Spirit universal”, Editura „Cutia Pandorei”, Vaslui, 2001, p. 74-76.
Monografii:
- Iulian Antonescu. O viaţă dăruită istoriei şi muzeografiei. Ed. Orion, Bucureşti, 1997, 88 p.
- Iulian Antonescu. Spirit universal. Coordonare şi redactare: Eugenia Antonescu, Marcel Drăgotescu, Ioan Mitrea. Ed. Cutia Pandorei, Vaslui, 2001, 256 p.
- Iulian Antonescu şi dreptul la neuitare. Monografie. Ed. Maiko, Bucureşti, 2002, 136 p. Antetitlu: Muzeul Naţional de Istorie a României. Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian Antonescu” Bacău. Fundaţia Cultural-Ştiinţifică „I. Antonescu”.
- Iulian Antonescu. 75 de ani de la naştere (1932-1991). Coord.: Eugenia Antonescu, Ioan Mitrea. Ed. Corgal Press, Bacău, 2007, 154 p.
- Studii şi evocări despre Iulian Antonescu. Editori: Eugenia Antonescu, Ioan Mitrea. Ed. Corgal Press, Bacău, 2008, 176 p.
In memoriam:
Muzeul Județean de Istorie și Artă Bacău îi poartă numele din 1991 (azi, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”).
Cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț (1999).
Cetățean de onoare al municipiului Bacău (2002), din inițiativa Fundației Cultural-Științifice „Iulian Antonescu” (înfiinţată în 2000).
Începând din anul 2001, Ministerul Culturii și Cultelor a instituit și acordat anual „Premiul Iulian Antonescu” pentru muzeografie.
„Câți dintre cei care l-au cunoscut pe Iulică Antonescu au izbutit să treacă dincolo de măștile pe care inteligența, sensibilitatea și cultura lui le făceau să se succeadă pe fața-i nobilă și expresivă într-un adevărat joc actoricesc? Mulți interlocutori rămâneau fascinați de talentul său imitativ, de inflexiunile glasului inconfundabil și de mimica pe care și-o compunea cu o ușurință savantă. Puțini însă înțelegeau sensul ludic și ironia ascuțită sub acest divertisment la îndemâna tuturor. Căci marele intelectual nu se dezvăluia decât după o destul de îndelungată (și nebănuită) cercetare a celui cu care intra în comunicare. (…) Prietenia se instala treptat, pe temeiul unor afinităţi elective reale. M-am bucurat de această prietenie până la sfârşitul vieţii lui.” (Acad. Prof. Dr. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în „Iulian Antonescu, spirit universal”, Vaslui, 2001, p. 231).