GEORGETA MIRCEA CANCICOV

 

Prozatoare

N. 29 mai 1899, în satul Poieni, comuna Godineşti (azi, Parincea), judeţul Bacău – m. 16 aprilie 1984, la Bucureşti. Nume la naştere Maria Jurgea-Negrilești, nume de botez Gherghina.
Soția politicianului și academicianului Mircea Cancicov (1884-1958).
Studii: Liceul internat „Victor Duruy” de la Mănăstirea Sacré-Coeur din Paris (1906-1925).

 

 

Volume publicate:

  • Un vis, poem în proză, ediţie bibliofilă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1936.
  • Din viaţa satului meu, roman, Editura Adevărul, Bucureşti, 1938; ed. a 2-a, în acelaşi an.
  • Din viaţa satului meu, roman, Editura „Naţionala-Ciornei”, Bucureşti, 1938; ed. a 2-a, în acelaşi an.
  • Dealul Perjilor, povestiri, Editura „Naţionala-Ciornei”, Bucureşti, 1939.
  • Cântare timpului, poeme în proză, Editura Librăriei Socec&CO, Bucureşti, 1940.
  • Pustiuri, povestiri, Editura Prometeu, Bucureşti, 1942; ed. a 2-a, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969.
  • Amurg, roman, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.
  • Călătorul, povestiri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1971.
  • Moldovenii, romane, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972.
  • Îndrăgostitele, povestiri, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975.
  • Povestiri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1979.
  • Din viaţa văilor. Nuvele şi povestiri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1984.

Manuscrise: Cliffside (Dinspre stânci) – roman, Pacea de la Buftea – roman, Vacanţele lui Enescu („Amintiri”) – nuvele, Marea fantezie („Issa”) – roman, David le Juif – poem în limba franceză, Arcul de Triumf – nuvelă, Coana Tasia – microroman, Marseilleza – nuvelă, Drumul – jurnal de călătorie, Faiestele – nuvelă.
A colaborat cu proză la revistele: „Viaţa Românească”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Universul literar”, „Curentul literar”, „Adevărul literar şi artistic”, „Familia”, „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a.
Bacăul i-a omagiat memoria prin: înființarea Fundației Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov” (1991), atribuirea numelui său Școlii nr. 4 din Bacău (1994) și școlii din Parincea (1999), centenarul nașterii (1999), articole omagiale în presa băcăuană.
O femeie distinsă, frumoasă şi amabilă, o gazdă agreabilă şi mai ales – o povestitoare plină de farmec. Nu întîmplător George Călinescu o definea astfel pe autoarea «Amurgului»: «Îndemînarea la scris a autoarei este învederată şi impresia generală e de ceva care depăşeşte mult realitatea. E un realism fantastic, demonic, de un sălbatic umor». Odaia sa, încăpătoare, ticsită (aproape ca în «Scrinul negru») cu mobile fine, şi porţelanuri, şi tablouri, şi fotografii, şi cărţi – într-un cuvînt cu amintiri de tot felul – păstrează şi aici, în plin centru bucureştean, ceva din atmosfera caldă şi pură, şi inefabilă, a copilăriei, a copilăriei ce poartă numele unei statornice iubiri: Bacăul…” (Mariana Filimon, „Interviu cu Georgeta Mircea Cancicov”, în „Ateneu”, martie 1979, p. 2).
Soţia ministrului de finanţe, Mircea Cancicov, din guvernul lui Antonescu, care murise în închisoare, învinsese anii, vicisitudinile şi mizeria. Spiritul îi era tânăr, fraza ironică, vorba sprintenă şi intactă capacitatea de a rămâne mereu un homo ludens, ca în cărţile sale. Prozatoarea nu a frecventat cenaclurile literare ale vremii, dar pentru talentul ei de o factură aparte, pentru pitorescul naraţiunii şi farmecul relatării, dar şi pentru fraza ei cu gustul prospeţimii şi oralitatea stilului ei a fost apreciată de G. Călinescu, fiind una dintre puţinele prozatoare interbelice căreia îi consacrase un capitol în «Istoria…» sa.” (Liana Cozea, „Domniile lor, Doamnele scriitoare”, în „Acolada”, septembrie 2011, p. 12).

Bibliografie:
Ilieş, Ion, Georgeta Mircea Cancicov – spaţiile imaginarului, Ed. Rovimed Publishers, Bacău, 2013, 144 p.
Vicoleanu, Ioan. Georgeta Mircea Cancicov – reconstituiri aproximative, Ed. Corgal Press, Bacău, 2010, 300 p.
Budău, Eugen, Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 213-217.
Galben, Cornel, Personalităţi băcăuane, vol. 1, Ed. Corgal Press, Bacău, 2000, p. 38-42.