MIHAIL VĂGĂONESCU

by · Published · Updated

Avocat, politician, memorialist

N. 18 august 1879, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova (în familia, cu 10 copii, a lui Ion și a Elisavetei Văgăonescu) – m. 10 iunie 1945, la Bucureşti.
Studii: Școala din comuna natală, liceul la Ploiești, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.
La absolvirea facultății, a primit repartiţie pentru a practica avocatura la Bacău, oraş în care s-a stabilit pentru tot restul vieţii.

Activitate militară:
1902: stagiul militar în cadrul Companiei a VI-a, din Batalionul 5 Vânători.
1913: participă, cu gradul de sublocotenent și funcţia de comandant de pluton, la Campania Armatei Române în Bulgaria, în cadrul celui de Al Doilea Război Balcanic.
15 ianuarie 1915: e mobilizat în cadrul Companiei a VI-a, cu gradul de locotenent în rezervă.
15 august 1916: la intrarea României în Primul Război Mondial, face parte, cu gradul de locotenent, din Armata de Nord (condusă cu succes de generalul Constantin Prezan), Divizia a VII-a, Regimentul 27 Infanterie Bacău, Batalionul 4, Compania a IV-a. Participă la luptele de la Poiana Mărului – Bicazul Unguresc – Gheorghieni.
12-21 septembrie 1916: luptă la Selezel, Tomoroaga, Defileul Mureșului Superior, Toplița.
6-8 octombrie 1916:  luptă la Muntele Cipchieș – Defileul Bicaz – Tarcău, dovedind eroism (respingerea austro-ungarilor, capturarea a două tunuri, cinci mitraliere, 500 de prizonieri de război), fiind propus să fie decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a. Decorația avea să i se înmâneze de către M.S. Regele Ferdinand, pe 19 martie 1918, la Palatul Regal din Iași.
25-28 octombrie 1916: participă la luptele de la Hârșova, în încercarea de a opri înaintarea trupelor germano-bulgare din Dobrogea.
noiembrie 1916: participă la luptele Tg. Jiu – Tg. Cărbunești, Curtișoara, Piscu – Tâncăbești.
12-15 decembrie 1916: participă la luptele de la Râmnicu Sărat (Spidele).
29 decembrie 1916: participă la luptele de la Mărăști, în calitate de comandant al Companiei a VI-a.
decembrie 1916 – iunie 1917: participă la luptele de la Irești – Mărăști – Răcoasa.
11 aprilie 1917: e avansat la gradul de căpitan primind și Decorația „Steaua României”.
13 iulie 1917: în timpul luptelor de la Mărăşti, în timp ce conducea asaltul avangardei române asupra pozițiilor germane de pe Răchitașul Mare, a fost grav rănit prin împuşcare de un glonţ exploziv care i-a sfărâmat umărul stâng. Evacuat de urgenţă, i s-a amputat braţul stâng, devenind infirm pe viaţă.
18 septembrie 1917: primește Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer.
1918-1945: avansează în rezervă ca maior, apoi locotenent-colonel.

Activitate politică:

A activat în cadrul Partidului Ţărănesc (înfiinţat în 1918), respectiv în cadrul Partidului Naţional-Ţărănesc (constituit în 1926, după fuziunea dintre Partidul Ţărănesc și Partidul Naţional Român), făcând opoziţie naţional-liberalilor din Bacău.

Demnităţi:

– prefect de Bacău, în timpul guvernării Blocului Parlamentar (noiembrie 1919 – martie 1920).
– deputat supleant de Bacău (1922-1926), din partea Partidului Ţărănesc.
– deputat în Parlamentul României (1928-1931), din partea Partidului Naţional-Ţărănesc, fiind primul propus pe listele acestui partid în cadrul circumscripţiei Bacău; tot în această perioadă deţine și funcţia de consilier comunal al orașului, fiind desemnat să facă parte din Comisia pentru distribuirea loturilor de case pentru IOVR (invalizii, orfanii și veteranii de război).
– primar al Bacăului (1932-1934). Realizări: amenajarea Parcului „Bistriţa” din cartierul Gherăiești, amenajarea pieţei din faţa Bisericii „Sf. Nicolae”, achiziţionarea a două grupuri electrogene Diesel pentru uzina termoelectrică a orașului, reînfiinţarea serviciului de salubritate; inaugurarea (pe 7 septembrie 1933) a Stadionului „Principele Mihai”, înfiinţarea bâlciurilor (de 23 aprilie și 26 octombrie), modificarea și asfaltarea halei orașului, pavarea cu granit a mai multor străzi, susținerea financiară a monografiei „Bacăul din trecut şi de azi” de Gr. Grigorovici, coordonarea volumului „Ostaşii din Cimitirul Eroilor din Bacău căzuţi în războiul pentru reîntregirea neamului, 1916-1918”, care a dus la identificarea a mii de eroi căzuţi în Primul Război Mondial, îngrijindu-se și de amenajarea celor două cimitire din Bacău dedicate acestora („Poligonul de Tragere” și Cimitirul Eroilor „Lazaret”).
– revine în calitate de primar al orașului Bacău (1941-1943), în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și al  regimului Antonescu.

Mihail Văgăonescu a încetat din viaţă pe 10 iunie 1945, la Spitalul Brâncovenesc din București, fiind înmormântat în localitatea natală Chiojdeanca, alături de familia sa.

Scrieri:

  • Condiţiunea juridică a femeei. Teză pentru licenţă susţinută de Mihail I. Văgăonescu, Tipografia Lucrătorilor Asociaţi Marinescu & Şerban, Bucureşti, 1903, 59 p. (Facultatea de Drept din Bucureşti)
  • Viaţa în război. Însemnări zilnice de pe front. 1916-1918. Cu nume proprii și localități din lungul și latul țărei de Mihail Văgăonescu, Maior invalid din război, Cavaler al ord. „Mihai Viteazul”, prefață de Constantin Kirițescu, Editura Casei Şcoalelor, Tipografia Ion. C. Văcărescu, Bucureşti, 1925, 384 p.
  • România 100. Băcăuani în Marele Război şi la Marea Unire, volum realizat de Asociaţia Unlimited Connections cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Bacău, prefaţă de prof. univ. Arthur-Viorel Tuluş, Babel, Bacău, 2018. La pp. 24-184, cuprinde reeditarea vol. Viaţa în război. Însemnări zilnice de front 1916-1918 de Mihail Văgăonescu.
  • Viaţa în război. Însemnări zilnice de pe front. 1916-1918, ediţia a II-a, Ed. Marist, Baia Mare, 2018, 272 p. (Colecţia „Istoria Adevărată”)

„Valoarea documentară a jurnalului său este inestimabilă, aducând mărturii de primă mână asupra unor lupte și bătălii trecute cu vederea sau abia amintite în istoriografia noastră despre primul război mondial, dar și despre viața de zi cu zi din tranșee, despre atacurile artileriei, recunoașterile, dar și atacurile cu obuze cu gaze asfixiante sau șiretlicurile ambelor tabere folosite în cursul războiului static, de tranșee. Totodată, insistă foarte mult pe atmosfera ce domnea în rândul soldaților, oameni simpli, dar cu mult bun simț, despre evenimentele ce au marcat această perioadă, inclusiv cazurile de dezertare sau automutilare.” (din prefața volumului).

Bibliografie:
Budău, Eugen. Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 110-111.
Tuluș, Artur-Viorel. „Viața unui român frumos – Mihail I. Văgăonescu, avocat și deputat, maior invalid de război, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, fost președinte al Societății Mutilaților de Război din România”, în vol. România 100. Băcăuani în Marele Război şi la Marea Unire, Ed. Babel, Bacău, 2018, pp. 10-23.