ION FRUNZETTI

Critic de artă, scriitor
N. 7/20 ianuarie 1918, în Bacău – m. 11 septembrie 1985, la București.
Fiul ofițerului Constantin Frunzetti și al Anei (n. Pandele).

Studii: școala primară la Târgu-Ocna, liceul la Galaţi, Oradea, Focşani şi Timişoara (bacalaureat în 1936, la Colegiul Național Bănățean „Constantin Diaconovici Loga”).
Din 1936, studiază la Facultatea de Litere și Filozofie și, în paralel, între anii 1936-1937, la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. În 1940 susține teza de licență în istoria artei și estetică („Problema tragicului în artele plastice”), sub conducerea lui Tudor Vianu, distinsă cu „Magna cum laude”. Pregătește teza de doctorat („Tipologia ornamenticii populare româneşti”), sub coordonarea lui George Oprescu şi a lui I.D. Ştefănescu, o predă în 1943, dar evenimentele social-istorice îl împiedică s-o susţină.

Activitate profesională și didactică:
În 1938, la recomandarea lui Tudor Vianu, e numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, condusă de George Oprescu.
În perioada 1944-1946, este asistentul lui Tudor Vianu la Catedra de estetică a Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti.
În 1946 şi 1947, îl însoţeşte la Belgrad pe Tudor Vianu (numit ambasador), în calitate de consilier cultural.
În 1948 se întoarce în învăţământul universitar, ca asistent al lui Tudor Vianu la nou înființata Catedră de Istoria literaturii universale; este destituit în 1951, din motive politice.
Cu ajutorul profesorului George Oprescu, devine cercetător științific în cadrul Institutului de Istoria Artei din Bucureşti, în perioada 1955-1967 îndeplinind funcția de șef al secției de artă românească modernă și contemporană.
În 1956 devine asistent, ulterior lector și conferențiar al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, iar din anul 1977 deține funcția de șef al Catedrei de istoria și teoria artei.
Director al Editurii Meridiane (1971-1972) și al Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române (1972-1975).

Activitate publicistică:
Debutează cu epigrame în revista „Flori de crâng” (Oradea) în 1932, iar peste un an publică un sonet în „Adevărul literar și artistic”. În 1934, revista de avangardă „13” din Focşani îi acordă Premiul I pentru sonetul „Nevroză”.
În perioada 1935-1936 (în timpul liceului), publică poezii în reviste timișorene: „Crai nou”, „Colţ de ţară” și „Fruncea”.
În perioada 1936-1937, devine titularul rubricii de cronică plastică din revista „Vremea”, la recomandarea pictorului Francisc Șirato. Concomitent, colaborează la revista „Semne”, cu eseuri, traduceri, recenzii, sub pseudonimul Mircea Vuian sau Valeriu Morjan. Tot atunci, începe o colaborare fructuoasă cu cele mai notabile periodice culturale ale timpului: „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Românească” (unde face parte din redacție), „Universul literar” (în care scrie mai multe articole în acelaşi număr, semnate F. Ion, Ion F., I. Fr., Lafcadio, Socrates, Menin, Menipos, Menale, Philolaos din Crotone).
Debutul editorial are loc în 1940, cu monografiile „Șt. Ionescu-Valbudea” și „G. Demetrescu Mirea”, tipărite la Imprimeria Națională din București.
În 1951 i s-a interzis dreptul de semnătură în presă dar, în 1954, cu sprijinul lui Alexandru Ciucurencu, îşi reia activitatea de critic de artă, semnând numeroase cronici şi articole, prefeţe de catalog (inclusiv ale Pavilionului Românesc la mai multe bienale de la Veneţia).
De asemeni, devine colaboratorul revistelor: Arta, Arta plastică, Ateneu, Contemporanul, Flacăra, Luceafărul, Gazeta literară, Manuscriptum, Orizont, Revue Roumaine, Secolul XX, Steaua, Teatrul, Tomis, Tribuna ș.a.

Scrieri literare:

  • Risipă avară. Poeme – 1941;
  • Greul pământului. Poeme – 1943;
  • Poeme – 1945;
  • Ostrovul meu. Versuri – 1957;
  • Dragostele aceleași inimi [poezii] – 1967;
  • Țărmurile clipei. Versuri – 1983;
  • Pegas între Meduză și Perseu [eseuri]. I: Gâlceava și împăcarea văzului cu lumea; vol. II: Formă și semn – Editura Meridiane, 1985;
  • Prietenii mei artiștii, Vol. I-II, antologie de Florica Cruceru – 1997;
  • În căutarea tradiției, culegere îngrijită de Florica Cluceru – 1998;
  • Studii critice, ediție îngrijită de Florica Cruceru – 2000;
  • Disparate, antologie de texte de Florica Cruceru – 2002 (Biblioteca de artă. Biografii. Memorii. Eseuri).

Istorie și critică de artă:

  • Șt. Ionescu-Valbudea [monografie] – 1940;
  • Demetrescu Mirea [monografie] – 1940 (în colab. cu George Dragomirescu);
  • Pictorul revoluționar C.D. Rosenthal [album] – 1955;
  • Dimitrie Paciurea [album] – 1955;
  • Pictorul bănățean Nicolae Popescu – 1955;
  • Mișu Popp [monografie] – 1956;
  • Pictorii bănăţeni din secolul al XIX-lea [album] – 1957.
  • Eugen Taru [album] – 1966;
  • Micaela Eleutheriade [album] – 1967
  • Dimitrie Paciurea. Studiu monografic – 1971;
  • Ion Valsiu [album] – 1973;
  • Pictura chineză clasică – 1973 (în colab. cu Nina Stănculescu); alte ediții: 1975, 1979;
  • Paciurea, precursorul [monografie] – 1974;
  • Pictura contemporană românească – 1974;
  • Brăduț Covaliu [monografie] – 1975;
  • Velasquez [monografie] – 1984;
  • Pegas între Medusa și Perseu, 2 Vol. [eseuri] – 1985;
  • Pictori revoluționari de la 1848 [album] – 1988;
  • Dimitrie Paciurea [monografie] – 1989;
  • Arta românească în secolul XIX – 1991.

Traduceri:

  • Franz Jakobsen, „Barbara” – 1942;
  • Arthur Rimbaud, „Iluminările, precedate de poeme din „Primele versuri” – 1945;
  • Louis Golding, „Porți ferecate” – 1946;
  • Cervantes, „Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de Jose Gonzales)” – 1949 (colaborare cu Savin Bratu); reed. București, 1957 (colaborare cu Edgar Papu);
  • Boris Gorbatov, „Generația mea” – 1949 (colaborare cu E. Hariton);
  • N Tolstoi, „Război și pace”, I-IV – 1949-1955 (colaborare cu N. Parocescu); ed. a 2-a, I-II, 1959; ed. a 3-a, I-IV, 1961; alte ediții: 1963, 1969, 1971, 1993, 2002;
  • M. Reșetmikov, „Oameni din Podlipnaia” – 1954 (colaborare cu Maria Bistrițeanu);
  • Heinrich Mann, „Supusul” – 1954 (colaborare cu C. Dobrogeanu-Gherea);
  • N. Tolstoi, „Povestiri din Sevastopol” – 1955 (colaborare cu Ecaterina Antonescu);
  • Victor Hugo, „Oamenii mării” – 1955 (colaborare cu M. Ariel); ediția a II-a – 1968 (colaborare cu Fanny Milton Lehrer);
  • „Proză satirică spaniolă” – 1955;
  • Shakespeare, „Comedia erorilor”, în „Opere”, I – 1955 (colaborare cu Dan Duțescu); „Zadarnicele chinuri ale dragostei”, în „Opere”, III – 1956 (colaborare cu Dan Grigorescu); „Totu-i bine când sfârșește bine”, în „Opere”, VIII – 1960, „Sonete” – 1964; ed. a 2-a, 1966;
  • Čukreev, „Bun cart, înainte! Povestire” – 1956;
  • M. Thackeray, „Bâlciul deșertăciunilor”, I-II – 1956 (colaborare cu Constanța Tudor); ed. a 2-a, I-II, 1959; ed. a 3-a, I-III, 1963; alte ediții: 1970, 1972;
  • Tirso de Molina, „Don Gil de Ciorap Verde” – 1957 (colaborare cu Eugen Schileru);
  • Feodor Gladkov, „Cimentul” – 1960 (colaborare cu E. Antonescu); ed. a 2-a, 1964;
  • „Isprăvile unor vântură-lume. Proză picarescă spaniolă” – 1961;
  • Lope de Vega, „Comedii” – 1961 (colaborare cu Aurel Tita, Teodor Balş şi Mihu Dragomir)
  • Cervantes, „Don Quijote de la Mancha” – 1965 (cu Edgar Papu); ed. a 2-a, 1965; ed. nouă, I-IV, 1969;
  • Ezekiel Mphahlele, „Pe Second Avenue” – 1967.

Afilieri:
– membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1943)
– membru al Uniunii Artiştilor Plastici (vicepreședinte din 1968)
– membru în biroul de conducere al A.I.C.A. (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă)
– membru al C.I.M.A. (Comité Internationel d’Istorie de l’art – Paris, din 1958)

Sînt mai bogat decît confraţii mei scriitori, care-s numai literaţi, – ceea ce e o bogăţie imensă –dar n-au, ca mine, acelaşi acces la grădinile paradiziace ale artei, acces care-ţi creşte fiinţa cu fiecare nouă experienţă artistică, cu fiecare nouă descoperire ce faci, în domeniul ştiinţei inefabile de a spune ceea ce nu se poate cuprinde în nicio formulă, ceea ce necesită, cu fiecare nou efort de a spune, crearea limbajului adecvat. Sînt un om sortit de destin să-mi aflu fericirea prin facultatea de a-mi revărsa în suflet toţi artiştii lumii. Şi tuturor artiştilor acestei ţări le pot mulţumi că sînt aşa cum sînt, dacă a fi aşa cum eşti te poate mulţumi!” (Ion Frunzetti, interviu realizat de Mariana Filimon, în „Ateneu”, martie 1978, p. 3).

Bibliografie:
Cornel Galben, Scriitori băcăuani, Ed. Corgal Press, Bacău, 2012, p. 180-184.
Eugen Budău, Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 306-311.
Dicţionarul scriitorilor români, D-L, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998, p. 298-301.
Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului. Scriitori şi filosofi. A-L. Vol.10, Ed. Geneze, Bucureşti, 2009, p. 320.
Studii de istorie a filosofiei româneşti, Vol. I, coord. Ion Pogorilovschi, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006, p. 297-302.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Frunzetti