Marcel Raymond Chirnoagă
Artist plastic
N. 17 august 1930, în Buşteni, judeţul Prahova – m. 23 aprilie 2008, la București.
Fiul profesorului universitar Eugen Chirnoagă (doctor în chimie al Universității din Uppsala) și al Eugeniei (n. Spitz, de origine franceză).
Absolvent al Facultăţii de Matematică şi Fizică din Bucureşti (1952), unde l-a avut profesor pe Dan Barbilian (poetul Ion Barbu).
După absolvire, a fost angajat ca meteorolog la Centrul de protecție meteorologică a navigației aeriene de pe Aeroportul Băneasa din cadrul Institutului Meteorologic Central, unde a lucrat până în 1960, când a demisionat, devenind liber profesionist.
Autodidact, a început cariera artistică bazat numai pe talentul său nativ, pe care l-a perfecționat în timp, sub îndrumarea maeștrilor Vasile Kazar și Ion State. Din 1953 este membru în Uniunea Artiştilor Plastici din România. În 1965 devine secretarul secției grafică al filialei București, apoi secretar al secției grafică din cadrul U.A.P. (1968-1973).
A debutat în 1948, cu desene în revistele Contemporanul și Flacăra semnate cu pseudonimele Milarenco și Marc. De-a lungul vieții sale, a realizat peste 3.000 de lucrări de gravură, pictură, grafică și sculptură, printre care și ciclul de gravuri „Apocalipsa”, considerată drept una din cele mai importante opere de artă românești de la sfârșitul secolului douăzeci.
În 1955 a deschis prima expoziție personală, la Sala Universul din București.
Expoziţii personale în ţară: 1958, 1960, 1962, 1964, 1965, 1970, 1975, 1978, 1980, 1983, 1985, 1988, 1990, 1993, 1997, 2000, 2006, 2008 – Bucureşti; 1960, 1962, 1964, 1980, 1984, 2003 – Cluj; 1982, 1984, 1989 – Constanța; 1982, 1984, 1989 – Tulcea; 1986 – Sighetul Marmaţiei; 1988, 1989 – Caransebeş; 1998 – Iași, Mogoşoaia; 2000, 2005 – Onești; 2001 – Slatina; 2002 – Bogdăneşti, județul Bacău; 2003 – Cluj; 2007 – Iași.
Expoziţii personale în străinătate: 1969 – Stuttgart, R.F.G.; 1972, 1976, 1978-1980 – Florenţa, Italia; 1973-1974 – Sarajevo și Mostar, Iugoslavia; 1973 – Gainswille, S.U.A.; 1973, 1975 – New York, S.U.A.; 1973, 1977, 1980, 1997, 1998, 2003 – Bruxelles, Belgia; 1975, 1993 – Paris, Franța, 1993; 1975, 1978, 1979 – Padova, Italia; 1975, 1978, 1981, 1984 – Sint-Lievens-Houtem, Belgia; 1977, 2002 – Stockholm, Suedia; 1977 – Jyväskylä, Finlanda; 1982, 1979 – Bonn, R.F.G.; 1980 – Köln, R.F.G.; 1982 – Berlinul de Vest, R.F.G.; 1985 – Tokio, Japonia; 1986 – Mira, Italia; 1988 – Piove di Saceo, Italia; 1988 – Roma, Italia; 1994 – Beijing, China; 1994 – Ulan Bator, Mongolia; 2002 – Monselice, Italia; 2002 – Stockholm, Suedia; 2003 – Bruxelles, Belgia.
Expoziţii colective în străinătate: 1958 – Moscova; 1959 – Stockholm, Belgrad, Riga, Leipzig, Budapesta; 1960 – Veneţia, Praga, Berlin, Bratislava, Helsinki, Bagdad, Moscova, Cairo, Budapesta, Buenos Aires; 1963 – Geneva, Damasc, Alexandria, Moscova, Dresda; 1964 – Tokio, Roma, Milano, Pekin; 1965 – Berlin, Lugano, Ljubljana; 1966 – Sofia, Viena, Linz, Londra, Berlin; 1967 – Tokio, Berlin; 1968 – Montevideo, New York, Cracovia, Köln, Tel Aviv, Paris, Helsinki, Tokyo; 1969 – Torino, Santiago de Chile, Ljubljana, Tunis, Alexandria, Padova, Beirut, Lüdescheid, Moscova; 1970 – Düsseldorf, Milano, Cracovia, New York, Lodz, Portland, Macerata, Cesena, Stuttgart; 1971 – Leipzig; 1972 – Bienala de la Florența; 1974, 1975 – expoziția „Contemporary Graphic Protest and the Great Tradition” la New York, San Francisco, Los Angeles, Philadelphia, Chicago; 1979 – prima Bienală a graficii europene de la Heidelberg; 1998 – Veneţia, Finlanda; 1999 – Veneţia, Ravenna.
Premii, distincţii, medalii: 1967 – Premiul pentru tineret al Uniunii Artiştilor Plastici din România; Medalia de aur „Käthe Kollwitz” la expoziţia „Intergrafik”, Berlin; 1968 – Premiul al II-lea ex æquo la a doua Bienală de gravură de la Cracovia; 1970 – Premiul pentru grafică al Uniunii Artiștilor Plastici din România; 1971 – Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a; 1975 – Premiul Academiei Române; 1977-1981 – Premii la Concursul național „Cântarea României“; 1999 – Medalia de aur „Dante”, Ravenna; 2000 – Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler; 2004 – Diploma U.A.P. Chişinău, Republica Moldova.
Lucrările lui Marcel Chirnoagă se găsesc în:
– colecţii particulare din România, Italia, Franţa, Germania, ţări din fosta U.R.S.S., din fosta Iugoslavia, în S.U.A., Japonia, Belgia, Finlanda, Elveţia;
– muzee și instituții din țară: Biblioteca Naţională din Bucureşti, Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” Oneşti, judeţul Bacău, Muzeul de artă din Bârlad, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, Muzeul de artă din Baia Mare, Muzeul de artă din Caransebeş, Muzeul de artă din Cluj, Muzeul de artă din Constanţa, Muzeul de artă din Galaţi, Muzeul de artă din Iaşi, Muzeul de artă din Sighet, Muzeul de artă din Tulcea, Muzeul de artă din Vaslui;
– muzee şi instituţii din străinătate: Biblioteca Naţională din Paris, Cabinetul de stampe din Berlin, Muzeul Albertina din Viena, Muzeul Primăriei din Bruxelles, Muzeul de artă din Sarajevo, Muzeul Puşkin din Moscova, Muzeul Ufizzi din Florenţa, The Public Library din New York.
„Era un grafician venit din matematică. Nu a avut o diplomă în arte plastice, nu a fost un profesionist în sensul academic al cuvântului. Dar a avut o energie lăuntrică extraordinară și un imaginar extraordinar. El a adus în grafica românească un anumit tip de imaginar sălbatic, o feerie a grotescului, care este mai puțin accesibilă unui artist cu studii sistematice. A avut curajul să sfideze normele, mai mult sau mai puțin valide, ale graficii care merge mai mult pe limbaj decât pe narație retorică.” (Pavel Șușară)
„Cruciat al unui crez pe care nu şi-l poate trăda, ideea de om, artistul este un ostaş. Dintr-o armată de patru miliarde şi jumătate de suflete efectiv. Şi este solidar cu ea. Nu există linie din gravurile şi desenele sale care să nu ordone: «strângeţi rândurile!». Dacă ar fi să fie comparată, – nu ca nivel, ci ca îndrumare tipologică – viziunea lui Chirnoagă despre om se aseamănă cu a lui Dante, Cervantes şi Shakespeare: este cea a glorificării speţei umane, şi a complângerii stadiilor prin care evoluţia spre stele o obligă să treacă. Arta lui este un imn şi un marş, de tipul Simfoniei a noua.” (Ion Frunzetti)
„Marcel Chirnoagă a fost atras nu de latura angelică, ci de latura demonică a lucrurilor, încercând să scoată la lumină o parte din întunericul ce sălășluiește-n om. Pe domnia sa nu l-au obsedat îngerii, ci demonii, creaturile diforme ce populează zi de zi, clipă de clipă, gândurile muritorilor, insuflându-le tot felul de patimi (pofte) și vicii. […] Spirit neliniștit, înrudit cu Hieronymus Bosch, Albrecht Dürer, Rembrandt, Francesco Goya, William Blake, Gustave Doré, Khalil Gibran, Marcel Chirnoagă face parte din marea familie a artiștilor vizionari, care au schimbat percepția noastră asupra lumii. El este un maestru al liniei, al luminii și al umbrelor încrustate pe placa de metal, topite în bronz sau cioplite în piatră.” (Nichita Danilov)
Bibliografie:
Cerchez-Chirnoagă, Monica. Universul unui mare artist: Marcel Chirnoagă. Monografie, Bucureşti, Ed. Semne, 2014, 258 p.
Deac, Mircea. Lexicon critic şi documentar. Pictori, sculptori şi desenatori din România secolelor XV-XX, Bucureşti, Ed. Medro, 2008, p. 106-107.
Petrovici, Vasile. De vorbă cu Marcel Chirnoagă, Bucureşti, Ed. Corint, 2012, 192 p.
Prut, Constantin. Dicţionar de artă modernă şi contemporană, Iaşi, Ed. Polirom, 2016, p. 447-448.
Danilov, Nichita. Ion Barbu și Marcel Chirnoagă, în România literară, 53, nr. 14, 2 apr. 2021, p. 17.
Posada, Mihai. Marcel Chirnoagă – zece ani de la intrarea în eternitate, în Vatra veche, 10, nr. 4, aprilie 2018, p. 78-79.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Chirnoagă