exponate de artă brută – Angelica Stan

by · Published · Updated

cândva o priveam pe mama
decojind un măr
și nu știam că o privesc pe mama
decojind un măr
peste patruzeci de ani
peste patru sute șaizeci și cinci de kilometri
peste trei puncte de vamă albe
ca niște pansamente
cu vameșii fumând înspre cer
peste dunărea cu malurile ei
desenate întortocheat
în palmele mele făcute șlepuri
ducând de colo-colo
saci grei
nu știam cât de simplu
poate fi un măr
decojit de mama
duminică dimineața
pe o farfurie albă
cât luna.
 

Disponibilitatea titlului poate fi consultată aici: