Cantemir: inorogul în lavirinthul neștiinței – Ligia Ruscu

„Furase o dată o privire de pe fereastră, la o vreme când îl știa pe print în altă parte, dar teancul gros de foi era acoperit cu o scriere necunoscută lui; nici măcar grecește nu era, slove pe care Schlick le putea recunoaște, chiar dacă nu le putea citi. Nu era el omul care să-și piardă vremea cu catastife și scrieri necunoscute, așa că n-ar fi știut să spună ce îl împinsese să se cațăre pe pervaz și să răsfoiască prin teancul de foi. În marginea lor, din loc în loc erau zugrăvite cu trăsături gingașe și limpezi înfățișări de vietăți: o vidră ridicată în două labe, un corb cu aripile larg deschise, un pardos fioros, un elefant cu trompa ridicată, o mulțime de pești. Așadar, prințul era un cărturar, care se îndeletnicea cu vietățile de pe pământ, din aer și din apă, își zise Schlick, dându-se jos de pe pervaz și pierzându-și orice curiozitate față de îndeletnicirile prințului.” (Cantemir)

Disponibilitatea titlului poate fi consultată aici: