Centrul nu se mai susține; Ceea ce ne desparte – Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stănescu

„Totul vă desparte: cum spune Bogdan undeva, proveniți din medii diferite, înțelegeți diferit literatura, credeți în funcții diferite ale ei. Și totuși tot ce vă desparte e nimic în fața a ceea ce vă unește: credința în norul verbal care vă învăluie pe amândoi, hipnoza în fața zeului camuflat acolo. Vă e de ajuns că aveți asta în comun; chiar dacă totul vă desparte, literatura face ca nimic să nu vă poată despărți. Și abia asta (dincolo de inteligență, cultură ş.cl.) e pentru mine impresionant: voi ați găsit în literatură zeul care unește – într-o epocă în care aproape toți zeii și aproape toți oamenii nu mai știu decât să despartă.” Radu Vancu
„Ce­i desparte nu­i chiar pentru copii. Ernu e posedat de contextul operei și evadează în teorie, celălalt e «bolnav» de revelația sensului, a textului ca descindere în infernul oricărei frumuseți. Pentru Ernu, poezia e o problemă de viață și de moarte, pentru Stănescu – «doar» o contaminare. Febrili, scrupuloși, oricum ciudați «pentru situația în care ne găsim», vor apela la bibliografii autorizate, la canonul Bloom, la lista Nabokov, cu groaznica retrogradare a lui Dostoievski printre mediocri, le vor accepta o clipă, le vor refuza după aceea, se vor enerva, se vor suspecta ca «imbecili», îl vor ironiza pe Nabokov ca miștocar savuros în cazul Dosto, de la Nabokov vor trece la Bulgakov (de ce l­a ignorat), apoi de la Bulgakov la Grossman și Platonov, de la amândoi la criticul literar I.V. Stalin și de aici, mai departe, ajung la Philip Roth, Orwell, Mandelştam – toate acestea pentru ce? Nu pentru triumful lui Gogol asupra lui Joyce sau invers, cu atât mai puțin al lui Ernu asupra lui Stănescu. Ca în toate poveștile bune, nu vom cunoaște sfârșitul acestui «pariu infantil».” Radu Cosașu
Disponibilitatea titlului poate fi consultată aici: