Anton Pann: până când nu te iubeam – Cosmin Ciotloș

„Îi plăceau supele, drese cu cașcaval tăiat mărunt, primit de la Brașov, de la Popazu, câte-o roată întreagă, alăturea de o lădiță cu cincizeci de sticle de borviz. Și vă dau cuvântul că nu l-am văzut bându-și ocaua zilnică altfel decât așa, înjumătățită cu apă, șprițer, cum se zice acum. Își turna la friptură, pe care-o voia bine rumenită, și nu o dată s-a amestecat printre slugi, la bucătărie, dându-le la o parte dacă i se părea că au întors-o prea repede sau nu i-au zdrobit de-ajuns de mult piper deasupra. Îl întindea cu degetele în lungul cărnii fără să se uite măcar, căci știa și singur unde-i mai fraged mușchiul de berbec și unde-i trebuie-ntețit gustul, picura ulei spălat cu vin alb și-l apuca iarăși în palme, domolindu-l. Nu încetam să mă minunez de îndemânarea lui și cred că-i plăcea și lui să fie văzut așa, în toiul trebii, căci începea să îngâne un fel de cântec de leagăn, ceva de demult și de altundeva, niciodată nu mi-am dat seama, și din când în când trăgea cu ochiul spre mine și-mi zicea «pe-aici nu se prea știe socoteala îmbucăturii sănătoase, mai mult ștevie pe grătar», iar eu, nedus în lume, mă amuzam, căci mi se părea că-i numai o vorbă dintr-ale domnului Pann.”

Disponibilitatea titlului poate fi consultată aici: