VENIAMIN POCITAN

by · Published · Updated

Arhiereu, cărturar

N. 5 decembrie 1870, în satul Ciumaşi, comuna Bereşti-Bistriţa, judeţul Bacău (nume la naştere: Vasile) – m. 14 martie 1955, la Mănăstirea Cernica.

Studii: Seminarul Inferior din Roman (1884-1888), Seminarul ,,Nifon mitropolitul” din Bucureşti (1890-1993), Facultatea de Teologie din București (1893-1897); în paralel a urmat și Facultatea de Drept (absolvită în 1898). Doctorat în 1926, cu teza „Patriarhatele Bisericii Ortodoxe”.
După absolvirea facultăţii, teologul Vasile Pocitan s-a căsătorit şi a fost hirotonit preot pe seama parohiei „Sfinţii Voievozi” din Bucureşti, unde a slujit până în 1928.
Remarcându-se printr-o frumoasă activitate pastoral-misionară şi culturală, în aprilie 1914 a fost detaşat ca preot superior la Capela Ortodoxă Română din Paris. Aici a frecventat cursurile de teologie şi filosofie de la „Hautes Études” şi „Collège de France”, iar la „Sorbona” s-a înscris ca student la Facultatea de Litere, echivalându-i-se diploma de licenţă în Teologie cu cea de Litere.
În toamna anului 1915, s-a reîntors în ţară, fiind mobilizat la Marele Stat Major al Armatei Române ca subşef al Serviciului Religios, cu grad de maior.
După război a revenit la parohia „Sfinţii Voievozi” din Bucureşti, fiind în acelaşi timp profesor de religie la liceele bucureştene „Matei Basarab” şi „Sf. Sava”, şi la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din București.
În 1929, Sfântul Sinod l-a ales arhiereu vicar al Episcopiei Hușilor, cu titlul „Bârlădeanul” (tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, sub numele Veniamin, hirotonit la Iaşi, pe 23 iunie 1929). În 1932 a fost numit locotenent (locţiitor) de episcop la Huși. În martie 1934 a fost transferat pe postul vacant de arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura „Ploieşteanul”. Aici a avut o activitate deosebit de fructuoasă. A fost colaboratorul direct al patriarhilor Miron Cristea (1934-1939) şi Nicodim Munteanu (1939-1940). La desfiinţarea instituţiei arhierului-vicar, cu noua lege a cultelor din 1948, ierarhul Veniamin Pocitan a fost pensionat şi trimis la Mănăstirea Cernica, unde a slujit până la moarte.

Lucrări publicate:

  • Rudenia şi alinitatea, ca impediment la căsătorie, în dreptul roman, român şi bisericesc – 1897 (teza de licenţă)
  • Compendiu de Drept bisericesc – 1898
  • Istoria Bisericii Române de la încreştinarea românilor până în ziua de astăzi – 1898
  • Înfiinţarea Capelei române din Paris. Arhimandritul Ioasaf Snagoveanu – 1913
  • Metoda de predare a religiunii în şcoalele secundare – 1913
  • Biserica românească din Basarabia – 1914
  • Înarmarea sufletească a ostaşului român – 1917; ed. a II-a, 1918 (în colab.)
  • Patriarhatele Bisericii Ortodoxe – 1926 (teza de doctorat)
  • Geneza demnităţii patriarhale şi patriarhatele Bisericii Ortodoxe – 1926
  • Patriarhatul României şi chemarea lui în viitor – 1926
  • Mergând învăţaţi toate neamurile… – 1928
  • Sofronie Vârnav – 1931
  • Viaţa Sfintei Muceniţe Chiriachi – 1934
  • Istoria Mitropoliei Proilaviei şi a vechii Episcopii a Hotinului – 1936
  • Momente din viaţa şi activitatea episcopului Melchisedec între anii 1856-1861 – 1936
  • Arhiereu vicari în Biserica Românească. Vicarii Arhiepiscopiei Bucureştilor, Mitropoliei Ungrovlahiei şi Patriarhiei Române – 1937
  • Biserica Ortodoxă Română din America – 1937
  • Ion Creangă la 100 de ani de la naşterea lui (1837-1937), vol. I-II – 1937
  • L’Eglise orthodoxe roumaine de Paris – 1937
  • Biserica Bucur din Capitală – 1939
  • Melchisedec ca membru al Sf. Sinod – 1939
  • Sfântul Munte a Athosului. Cu prilejul unei călătorii în Răsărit – 1939
  • Capelele ortodoxe româneşti din Germania. Capela românească din Berlin – 1940
  • Noile aşezăminte româneşti din Ţara Sfână – 1940
  • Sfântul Munte a Athosului – 1940
  • Biserica Ortodoxă Română din Paris – 1941

A publicat numeroase articole bine documentate, privind comunităţile româneşti de peste hotare, şcolile catehetice din Eparhia Huşilor, Mitropolia Proilaviei, Episcopia Hotinului, despre episcopul Melchisedec Ştefănescu şi alţi ierarhi, în publicaţiile: „B.O.R.” („Biserica Ortodoxă Română”), „Buletinul Eparhiei  Huşilor”, „Păstorul Tutovei” (Bârlad) ş.a.

Bibliografie:
Cornel Galben, „Personalităţi băcăuane”, vol. 2, Ed. Corgal Press, Bacău, 2003, p. 160.
Aurel-Florin Ţuşcanu, „Un băcăuan în slujba Bisericii şi a istoriografiei româneşti: Arhiereul Dr. Veniamin Pocitan (1870-1955)”, în Acta Bacoviensia, X, 2015, p. 181.