Mihai Ceucă, Iulian Bucur – Emil Prato. Ochiul magic al Bacăului
Autorii acestui album aparțin unor generații diferite: dl. Mihai Ceucă e – ca să folosesc un termen din clasificările literare – un „șaizecist”, iar dl. Iulian Bucur un „nouăzecist”. Au profesii diferite: primul este inginer, al doilea muzeograf. Se deosebesc, apoi, și temperamental, până la contrast: dl. Ceucă e un tip cu o conduită rezervată, interiorizat, discret; dl. Bucur afișează siguranță de sine și, imediat ce-și intră în rol, e retoric, cu – adesea – momente de certă elocvență. Unul face parte din categoria „diletanților sîrguincioși”, de care amintea undeva Nicolae Iorga, mai atașați de cultură decît mulți inși ce se pretind „oameni de cultură”, și e eficient în investigații (materialele adunate despre fabrica de Bere „Grivel” sînt un exemplu); celălalt se remarcă prin frecvența ieșirilor în public, ce-o depășește pe a majorității colegilor săi, făcînd de aproape două decenii oficiul de „cronicar plastic”.
Volumul poate fi împrumutat aici.









