SERGIU ADAM

În ziua de 26 februarie 2015 s-a stingea din viaţă blajinul însingurat Sergiu Adam, al cărui destin avea să fie legat de seria nouă a revistei „Ateneu”, cu care s-a identificat până în ultima clipă.
Scriitorul s-a născut pe 16 iulie 1936, în comuna Cosmeşti, judeţul Tecuci (azi, Galaţi).
Studii: Liceul Internat „C. Negruzzi” din Iaşi (1947-1953); Facultatea de Filologie, secţia română-istorie, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1953-1958).

Activitate profesională: profesor de limba română în comuna băcăuană Nicolae Bălcescu (1958-1961); bibliotecar-metodist la Biblioteca Regională Bacău (1961-1964); metodist la Casa Regională a Creaţiei Populare Bacău (1964-1965); redactor la revista „Ateneu” din Bacău (august 1964-decembrie 1989); redactor şef al revistei (ianuarie 1990-iulie 2002); director onorific al revistei „Ateneu” (2002-2006); redactor coordonator al revistei băcăuane „Vitraliu” (aprilie 2006-noiembrie 2009).

Activitate publicistică: debut în ziarul „Flacăra Iaşului”, în anul 1954, cu versuri; debut în ziarul băcăuan „Steagul roşu”, pe 2 iulie 1955, cu poezia „Iubire”; debut editorial, cu poezia „Limpede”, în antologia „O sută de poeţi”, Bucureşti, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi Casa Centrală a Creaţiei Populare, 1967, p. 9.
„Ţara de lut. Scrisorile blândului şi însinguratului Sergiu Adam către prea iubita lui soaţă Doamna Otilia” (versuri). Bucureşti, Editura Eminescu, 1971.
„Ctitorii Mușatine” (ghid). București, Sport-Turism, 1976.
„Gravuri. Versuri”. Iași, Junimea, 1976.
„Iarna, departe… Roman”. Iaşi, Junimea, 1976.
„Chipuri și voci” (roman). București, Cartea Românească, 1984.
„Peisaj cu prințesă” (versuri). București, Cartea Românească, 1987.
„Scrisori din țara cocorilor albi” (versuri). Iași, Junimea, 1994.
„Moartea avea ochii verzi” (roman). București, Cartea Românească, 2000.
„Scrisori din ţara cocorilor albi. Antologie de autor”. Bucureşti, Editura Eminescu, 2001. (Poeţi români contemporani).
„Ctitorii Muşatine (secolele XIV-XVI). Biserici, mănăstiri, cetăţi, curţi domneşti”. Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001.
„Ctitoriile lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Biserici, mănăstiri, cetăţi, curţi domneşti”. Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003.

Traduceri:
Rimma Kazakova, „Brazii ninşi”, prefaţa traducătorului. Iaşi, Junimea, 1973.
Mihail Sergheevici Kolesnikov, „Richard Sorge aşa cum a fost”. Iaşi, Junimea, 1977 (în colaborare cu Tiberiu Ionescu);
Felix Iusupov, „Moartea lui Rasputin”. Bucureşti, Cartea Românească, 1991(în colaborare cu Tiberiu Ionescu).
Alexandr Soljeniţîn, „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”. Bucureşti, Quintus, 1991 (în colaborare cu Tiberiu Ionescu).
Mihail Sergheevici Kolesnikov, „Richard Sorge (aşa cum a fost). Operaţiunea Ramsai”. Bacău, Editura Tudor-Cobuţ Prodcom, 1993 (în colaborare cu Tiberiu Ionescu).

Ediţii:
Mihail Sabin. „Despre apusul soarelui”. Versuri. Ediţie selectivă îngrijită de Sergiu Adam. Iaşi, Junimea, 1977.

A publicat poezie, proză, traduceri, recenzii, interviuri, anchete în: „Steagul roşu”, „Deşteptarea” (suplimentul „Sinteze”), „Ateneu”, „Argeş”, „Bucovina literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echinox”, „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „România literara”, „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania” ş.a.

Premii: Premiul pentru debut al primei ediţii a Festivalului literar-artistic „George Bacovia” (1971); Premiul Uniunii Scriitorilor din Gruzia (1977); Premiul Festivalului Internaţional de Poezie de la Praga (1982); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1985, 1995); Premiul „Lucian Blaga” al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1992); Premiul cotidianului „Deşteptarea” pentru întreaga activitate culturală (1996); Premiul de Excelență al Consiliului Județean Bacău „pentru contribuția adusă în domeniul cultural și la promovarea județului Bacău în țară și în străinătate” (2011).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1973). Cetăţean de Onoare al municipiului Bacău (2018).

„… în spatele poemelor îl descoperi pe omul Sergiu Adam: blajin, modest, parcimonios cu ieşile în public, prudent, loial în amiciţii, consecvent în duşmănii, care îşi subliniază «sărăcia proverbială», o paradigmă etică a existenţei sale, un «legământ», căci ea presupune cinste, lipsa marilor ambiţii şi a vanităţii. Asemenea calităţi îl profilează ca o figură aparte, distinctă, în viaţa literară care, azi ca şi ieri, e agitată de orgolii, ranchiune şi polemici. Ca unul care îl cunosc de patru decenii, trebuie să remarc că s-a împăcat într-atât cu condiţia sa, încât a transformat-o în regulă, ba chiar s-a străduit să semene mereu cu cel din versurile sale. O manifestare destul de rară, egalitatea om-poet e menită să atragă simpatia asupra amândorura, mai ales că omul are calitatea de a aduna în jurul său prieteni, fără să-i flateze, fără să-i momească, ci într-un mod natural, printr-un adeziv sufletesc irezistibil, îndeosebi în ceasurile de convivialitate. Dacă socotesc bine, la acest capitol Sergiu Adam e unul dintre cei mai bogaţi scriitori contemporani.” (Constantin Călin, „Un ceas pus după ritmurile lumii” (prefaţă), în vol. „Scrisori din ţara cocorilor albi. Antologie de autor”, Editura Eminescu, 2001, p. 7-9).

„Nu-mi spune că totu-i risipă,
Iluzie arsă-n zadar –
E-n toate un tâlc mai adânc,
O vrajă de gând tutelar.

Nu-mi spune că toate se-ntorc
În hăuri de trist țintirim –
E încă atât de curată
Mirarea adâncă din care venim!

Și-atât de aproape îmi pare
Cărarea suavă dintâi –
E luna la marginea nopții,
Nu-mi spune că pleci, mai rămâi!”.