VASILE SPORICI (Vlad Sorianu)

Scriitor, critic literar, publicist, traducător, redactor al revistei „Ateneu” din Bacău.

Repere biografice:
14 ianuarie 1931: Se naşte la Comăneşti, judeţul Bacău, Vasile Sporici.
1938: Începe şcoala primară la Bacău (Şcoala nr. 1) apoi, în clasa a III-a, se mută la Lapoş unde urmează cursurile şcolii din localitate. Pe marginea amintirilor frumoase din Lapoş va scrie romanul „Timpul dezmoşteniţilor”.
1942-1950: Liceul „Ferdinand I” din Bacău.
1947, martie: Debut cu versuri în ziarul regional „Luptătorul” (Bacău).
1948-1950: Redactor la ziarul „Luptătorul” (Bacău).
1950-1954: Facultatea de Biologie din Bucureşti.
1954: Preparator la Universitatea din Bucureşti.
1954-1955: Cursuri postuniversitare de filosofie la Şcoala Superioară de lectori din Bucureşti.
1955: Începe pregătirea lucrării de doctorat „Determinismul în biologie”, la Facultatea de Filozofie a Universităţii de Stat „Lomonosov” din Moscova, conducător ştiinţific Gheorghe Vasilievici Platonov.
1956: Primul examen luat cu „Otlicino” (excelent).
1957, februarie: Trimis la Bucureşti (din motive politice) cu dreptul de a continua doctoratul în ţară şi având catedră rezervată la Facultatea de Biologie.
1957-1958: Redactează prima sută de pagini din lucrarea de doctorat.
1958, iulie: Începe o perioadă de epurări şi de persecuţii împotriva deviaţioniştilor. Este exclus din învăţământul superior şi de la doctorat.
1958-1967: Cadru didactic în învăţământul mediu băcăuan.
1964, august: Apare revista „Ateneu” din Bacău, în care este prezent, de la primul număr până în anul 2004, cu o rubrică („Cronica literară”), semnând cu pseudonimul Vlad Sorianu.
1968-1969, februarie: Redactor şef adjunct la revista „Ateneu”.
1968: Debut editorial cu volumul „Glose critice. Critică şi eseistică literară” (Editura pentru literatură).
1969: Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
1969, martie-1977, martie: Director al Teatrului Dramatic „Bacovia” din Bacău. Înfiinţează „Caietele Teatrului Bacovia”. Invită mari actori şi regizori români pe scena teatrului băcăuan.
1971: Apare volumul „Contrapunct critic. Valori, idei, tendinţe literare actuale” (Editura Junimea).
1977: Doctor în filosofie, la Universitatea Bucureşti, cu teza „Determinare şi structură în genetica modernă”.
1978: Apare volumul „Determinare şi structură în genetica modernă” (Editura Junimea).
1983: Apare romanul „Timpul dezmoşteniţilor” (Editura Junimea).
1990: Înfiinţează publicaţia băcăuană „Eveniment”.
2000: Primeşte Diploma Fundaţiei Internaţionale pentru Ştiinţă şi Cultură „Ştefan Lupaşcu” (Iaşi) pentru „activitatea neobosită, de-a lungul a peste patru decenii, în slujba filosofiei, a literaturii şi a culturii române”.
2001: Apare volumul „Literatura nostră cea de toate zilele… Eseuri şi însemnări critice” (Bacău, Editura Plumb).
2003: Devine membru al filialei Bacău, a Uniunii Scriitorilor din România. Revista „Cartea”, a Bibliotecii Judeţene din Bacău, îi acordă Premiul de Excelenţă „pentru realizări deosebite în domeniul literaturii – critică literară şi traduceri”.
2004: Este decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.
1 septembrie 2004: Încetează din viaţă, după o grea suferinţă. Lasă în urmă o operă diversă, adunată în parte în volume şi în mai mare măsură risipită în reviste, precum şi multe proiecte nefinalizate.

OPERA
– „Glose critice. Critică şi eseistică literară”. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968, 216 p.
– „Contrapunct critic. Valori, idei, tendinţe literare actuale”. Iaşi, Junimea, 1971, 248 p.
– „Determinare şi structură în genetica modernă”. Iaşi, Junimea, 1978, 208 p. (semnat Vasile Sporici)
– „Timpul dezmoşteniţilor. Roman pentru tineret2. Iaşi, Junimea, 1983, 296 p.
– „Literatura nostră cea de toate zilele… Eseuri şi însemnări critice”. Bacău, Plumb, 2001, 220 p.

Traduceri:
– Lupasco, Stéphane. „Logica dinamică a contradictoriului”. Cuvânt înainte Constantin Noica. Selecţie, traducere din limba franceză şi postfaţă („De la logica dinamică a contradictoriului la o epistemologie dialectică”) dr. Vasile Sporici. Control ştiinţific şi note de Gheorghe Enescu. Bucureşti, Editura politică, 1982. 444 p.
– Dumas, Alexandre-fiul. „Trei oameni tari”. Traducere şi adaptare de M. Cosmescu Delasabar şi Vlad Sorianu. Iaşi, Moldavia, 1992. 230 p.
– Bergson, Henri. „Evoluţia creatoare”. Traducere şi studiu introductiv („Între ştiinţă şi metafizică”) de dr. Vasile Sporici. Iaşi, Institutul European, 1998. 336 p. (Eseuri de ieri şi de azi).
– Lupaşcu, Ştefan. „Omul şi cele trei etici ale sale”. Traducere, note şi postfaţă („O concepţie filosofică pentru secolul XXI”) de dr. Vasile Sporici. Iaşi, Editura Fundaţiei „Ştefan Lupaşcu”, 1999.
– Fondane, Benjamin. „Fiinţa şi cunoaşterea. Încercare asupra lui Lupaşcu”. Traducere, note şi postfaţă („Ultimul text inedit al lui B. Fundoianu”) dr. Vasile Sporici. Iaşi, Editura Fundaţiei „Ştefan Lupaşcu”, 2000. 96 p.
– Lupaşcu, Ştefan. „Principiul antagonismului şi logica energiei. Prolegomene la o ştiinţă a contradicţiei”. Traducere, note şi postfaţă („O ontologică a cunoaşterii autentice”) dr. Vasile Sporici. Iaşi, Editura Fundaţiei „Ştefan Lupaşcu”, 2000. 143 p.(Transpuneri).
– Lupaşcu, Ştefan. „Universul psihic. Sfârşitul psihanalizei”. Traducere şi studiu introductiv („Prolegomene la o concepţie filosofică actuală”) de dr. Vasile Sporici. Iaşi, Institutul European, 2000. 256 p. (Sinteze).
– Nicolescu, Basarab. „Noi, particula şi lumea”. Traducere din limba franceză de Vasile Sporici. Iaşi, Polirom, 2002. 312 p. (Plural. Idei contemporane) ; Iaşi, Junimea, 2007. 403 p. (Ananta. Studii transdisciplinare).

A publicat articole de critică literară, cronici de artă, eseuri, proză, studii ştiinţifice, traduceri (din franceză, engleză, rusă) în: Ateneu, Luptătorul, Steagul roşu, Deşteptarea, Sinteze, Cartea, Caietele Teatrului Bacovia, 13 Plus, Viaţa băcăuană, Eveniment, Cronica, Convorbiri literare, Contemporanul, Tribuna, Familia, Luceafărul, Rampa şi Ecranul, Revista de filosofie, Adevărul literar şi artistic, România literară, Saeculum ş.a.

„Sensibil, vădit disponibil, comprehensiv, atent şi mai ales drept, obiectiv am spune, cinstit cu autorii pe care-i tratează, criticul atestă un gust delicat, fineţe de spirit, măsură şi eleganţă, o vibraţie fină în faţa textului, privit cu nobleţe, cu seriozitate. (…) Nimic nu-i scapă din fenomenul literar contemporan, privit cu prudenţă, cu competenţă, niciodată de sus sau de departe. (…) Apreciat între alţii, de Constantin Noica, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Tudor Bugnariu, Solomon Marcus, Pavel Apostol şi valoroşi critici tineri recenţi, laureat al Fundaţiei Internaţionale „Ştefan Lupaşcu” pentru activitatea sa neobosită de-a lungul a peste patru decenii, în slujba filosofiei, a literaturii şi a culturii române, ca şi al revistei „Cartea”, cu Premiul de excelenţă „pentru realizări deosebite în domeniul literaturii – critică literară şi traduceri”, Vlad Sorianu este un autor consacrat, martor al rezonanţei operei sale în conştiinţa epocii.” (Al. Husar, „Un act de cultură”, în vol. „Vlad Sorianu (Vasile Sporici). Biobibliografie”. Bacău, Editura Studion; Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza”, 2004, p. 5-8).