VASILE PÂRVAN

Istoric, arheolog, academician

N. 10 octombrie (28 sept. – stil vechi) 1882, în cătunul Perchiu, comuna Huruiești, județul Tecuci (azi în judeţul Bacău); d. 26 iunie 1927, la Bucureşti.

Studii: Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1893-1900); Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din București, secţia de Istorie (1900-1904); Universitatea din Jena (1904-1905), Berlin şi Breslau (1905-1908); Doctor „magna cum laude” în filozofie (6/19 dec. 1908), cu teza „Die Nationalität der Kaufleute im Römischen Kaiser-reiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung” („Naționalitatea negustorilor din Imperiul Roman. O cercetare istorico-epigrafică”).

Activitate profesională:
– Funcționar la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române (1903);
– Profesor secundar la Bacău și Iași (1904-1909);
– Profesor suplinitor (din 1909) şi titular (din 1913) la Catedra de Istorie Veche, Epigrafie și Antichități Greco-Romane a Universității din București;
– Director al Muzeului Național de Antichități (din decembrie 1910);
– Profesor la Universitatea Daciei Superioare „Ferdinand I” din Cluj, Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia de Istorie (1919);
– Director al Școlii Române din Roma (din decembrie 1920);
– Profesor agregat la Sorbona (1926).

Membru corespondent (1911), titular (1913), vicepreşedinte (1920-1923), secretar general (1923-1927) al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Istorie a Academiei Române (iunie 1927).
Membru al mai multor prestigioase organisme ştiinţifice internaţionale: Institutul de Studii Sud-Est Europene (1913), Comisia Monumentelor Istorice (1913), Institutul Arheologic German (1914), Comitetul central al Ligii Culturale (1914), Societatea de editură „Cultura Naţională” (1920), „Pontifica Academia Romana di Archeologia” (1924), „Reale Società Romana di Storia Patria” (1924), Comitetul Internațional de Științe Istorice (1926), Academia dei Lincei din Roma (1927).
Delegat permanent și secretar al Uniunii Academice Internaționale (din 1920).
Secretar al PEN-Clubului român (1923).
A coordonat şantierele arheologice de la Histria, Callatis, Tomis, Ulmetum, Complexul dacic din Munţii Orăştiei şi din cadrul unor aşezări neolitice şi dacice din Câmpia Dunării.
A editat revistele: „Românismul” (1913), „Ephemeris Dacoromana”, I-III, Roma (1923-1925), „Diplomatarium Italicum”, I, Roma (1925), „Dacia. Recherches el découvertes archéologiques en Roumanie”, I-II (1924-1925)
Colaborator al revistelor: Analele Academiei Române, Convorbiri literare, Luceafărul, Junimea literară, Noua revistă română, Voinţa naţională, Epoca, Tribuna poporului, Sămănătorul, Viaţa Romînească, Gazeta generală a învăţământului, Neamul românesc, Apărarea naţională, Arhiva pentru ştiinţă şi reforma socială, Transilvania, Giornale d’Italia ş.a.

Opera:

  • Alexăndrel Vodă şi Bogdan Vodă. Şepte ani din istoria Moldovei. 1449-1455 (1904)
  • Câteva date nouă cu privire la familia Cuza (1904)
  • Un vechiu monument de limbă literară românească. 1639-1668 (1904)
  • Relaţiile lui Ştefan-cel-Mare cu Ungaria (1905)
  • Salsovia (1906)
  • Conferinţă ţinută la Societatea Academică Română din Berlin în ziua de 24 Ianuarie (1906)
  • Die Nationalität der Kaufleute im romischen Kaiserreiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung (1909 – teză de doctorat)
  • Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus. Studiu istoric (1909)
  • Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman (1911)
  • Cetatea Tropaeum. Consideraţii istorice (1912)
  • Cetatea Ulmetum. Vol. I-III (1912-1915)
  • Ştiri nouă din Dacia Malvensis (1913)
  • Archäologische Funde im Jahre (1913, 1914, 1915)
  • Castrul dela Poiana şi drumul roman prin Moldova de Jos (1913)
  • In memoriam Constantin Erbiceanu (1914)
  • Zidul cetăţii Tomi (1915)
  • Histria, IV, Inscripţii găsite în 1914 şi 1915 (1916)
  • Datoria vieţii noastre (1920)
  • Idei şi forme istorice (1920)
  • Gânduri despre lume şi viaţă la grecii din Pontul Stâng (1920)
  • Probleme de arheologie in România (1921)
  • Memoriale (1923)
  • Începuturile vieții romane la gurile Dunării (1923)
  • Histria, VII (1923)
  • La Dacie a l’epoque celtique (1926)
  • Dacii la Troia (1926)
  • O protoistorie a Daciei (1926)
  • Civilizațiile antice din ţările carpato-danubiene (1928 – în limba engleză; traducere în limba română în 1937, 1957, 1958, 1967, 1972)

S-a stins din viață la 26 iunie 1927. Prin testament, și-a lăsat averea Academiei Române iar biblioteca a donat-o Școlii Române din Roma.

Destinul lui Pârvan a fost, oricum, să intrige mereu. Acceptat cu entuziasm de unii, respins cu putere de alţii, el n-a lăsat pe nimeni impasibil şi s-a impus posterităţii ca un factor incitant, a cărui forţă de iradiere nu şi-a istovit încă resursele.” (Alexandru Zub)