AGATHA GRIGORESCU BACOVIA
Scriitoare, profesoară în învăţământul secundar
N. 8 martie 1895, în oraşul Mizil, judeţul Prahova – m. 12 octombrie 1981, la București.
Studii: Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti (1923), Facultatea de Litere și Filosofie – Universitatea din București (1927).
Debut publicistic, în revista „Scena”, cu poemul în proză „Când n-oi mai fi” (1916).
Opera:
„Armonii crepusculare”, versuri, Tipografia Buciumul, 1923;
„Muguri cenușii”, versuri, Tipografia Răsăritul, 1926;
„Pe culmi de gând. Poezii”, Editura Cronicarul, 1934;
„Terase albe (Proză marină)”, Editura Cartea Românească, 1938;
George Bacovia, „Scrieri alese”, evocare și bibliografie de Agatha Grigorescu-Bacovia, Editura pentru Literatură, 1961;
„Bacovia. Viața poetului”, memorii, Editura pentru Literatură, 1962;
„Lumină. Poezii”, Editura pentru Literatură, 1965;
„Poezii și proză”, Editura pentru Literatură, 1967;
„Cu tine noaptea”, versuri, Editura pentru Literatură, 1969,
„Versuri”, Editura Albatros, 1970;
„Poezie sau destin. Viaţa poetei”, memorii, Editura Eminescu, 1971;
„Bacovia. Poezie sau destin”, memorii, Editura Eminescu, 1972;
„Efluvii”, versuri, Editura Cartea Românească, 1977;
„Șoaptele iubirii”, versuri, Editura Cartea Românească, 1979;
„Poezie sau destin. George Bacovia, ultimii săi ani”, memorii, Editura Cartea Românească, 1981;
„George Bacovia. Posteritatea Poetului”, memorii, Editura „Bacoviana”,1995.
Inclusă în antologii: Poeţi de la „Viaţa nouă” (1968), Cenaclul literar „George Bacovia” – Caiet 2 ’68, Din lirica feminină românească (1975), Patru decenii de agitaţie şi propagandă (1995).
A publicat versuri, proză, recenzii în: „Ateneul cultural”, „Cartea vremii”, „Căminul nostru”, „Cronica Moldovei”, „Curentul Bacăului”, „Jurnalul literar”, „Mişcarea literară”, „Orizonturi noi”, „Rampa”, Universul literar”, „Vieaţa nouă”, „Albina”, „Ateneu”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Steaua” ş.a.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Soţia poetului George Bacovia (din 1928).
„Cînd a murit Bacovia, Doamna sa Agatha avea 62 de ani. La această vîrstă cele mai multe dintre femei își văd de bătrînețea lor. O luptătoare, încă energică, ea a început, însă, „bătălia pentru posteritatea Poetului”, pe care a dus-o, cu excepțională abnegație, 24 de ani, pînă în 1981. Cu condeiul și cu vorba. S-a ipostaziat în biograf, memorialist, critic și istoric literar, realizînd ciclul de cinci volume „Poezie sau Destin”, evocare și frescă a unei jumătăți de secol. A ținut – îmi spunea la 26 februarie 1980, cînd mi-a acordat un interviu – peste 150 de conferințe despre viața și opera lui Bacovia, în școli, instituții de cultură, cluburi sindicale, „s-a luat de gît cu editorii”, a „deranjat” diverse „foruri” etc. A fost aproape mereu revendicativă, perseverentă, patetică. Nu s-a descurajat și n-a abandonat, cînd a întîmpinat rezistențe și refuzuri. Nu s-a temut că plictisește ori agasează. A folosit – cum se zice acum – toate oportunitățile și toate relațiile: literare, didactice, sociale. Grija sa primordială a fost ca Bacovia să nu lipsească din librării, și ca el să figureze în planurile mai multor edituri, precum și în diverse colecții. Pe lîngă aceasta, s-a preocupat de înființarea celor două case memoriale, de la București și Bacău, impunîndu-şi de fiecare dată vederile.” (Constantin Călin, „Agatha”, în: „Acolada”, nr. 11, noiembrie 2017, p. 9)