OCTAVIAN VOICU (1940-2005)

by ·

Scriitor

Repere biografice:
28 octombrie 1940: se naşte în satul Viforeni, comuna Ungureni, judeţul Bacău, Constantin, fiul Tasiei şi al lui Vasile Puşcuţă.
1948-1952:  Şcoala primară la Viforeni.
1952-1955: urmează ciclul II la Secuieni, judeţul Bacău. Participă la cenaclul literar al şcolii, scrie primele poezii.
1955-1960: Şcoala medie de băieţi nr. 1 din Bacău. Lucrează perioade scurte în agricultură, pe diferite şantiere.
1960-1961: Profesor suplinitor la Şcoala din Viforeni.
1961-1966: urmează Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii  „Al. I. Cuza” din Iaşi (teză de licenţă: „Poezia lui Ion Barbu”).
1964: debut publicistic în revista „Luceafărul” (nr. 16, 1 aug. 1964, p. 8), cu un grupaj de versuri („Cântec de leagăn pentru sora mea…”, „Pădurea pe care o ştiu din copilărie…”, „Mai trimite-mi, mamă, o carte”, „Ploaie cu soare”).
1966-1968: Profesor la Şcoala generală Bijghir, comuna Buhoci, judeţul Bacău.
Publică în revista „Ateneu” (decembrie 1967), cu pseudonimul Octavian Voicu, un grupaj de şase poezii.
1968-1969: Metodist la Casa creaţiei populare Bacău. Bibliograf  la Institutul Pedagogic din Bacău.
1969-1985: Referent şi secretar literar  la Teatrul „Bacovia” din Bacău.
1973: debutează editorial cu volumul de versuri „Ce întemeiază privighetoarea” (editura Junimea).
1978: devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
1985-1992: Secretar literar şi director la Teatrul de Animaţie Bacău.
1992-1994:  Consilier teritorial la Inspectoratul pentru Cultură Bacău.
1996-2000: Secretar literar la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Vasile Alecsandri” din Bacău. Participă la viaţa literară şi culturală a Bacăului, moderând, o perioadă, activitatea Cenaclului „Avangarda XXI” al Fundaţiei „Georgeta şi Mircea Cancicov”, prezentând expoziţii şi cărţi ale scriitorilor băcăuani.
2003: Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău editează volumul biobibliografic „Octavian Voicu”, alcătuit de Viorel Savin şi Liliana Cioroianu.
7 ianuarie 2005: încetează din viaţă, în urma unei suferinţe îndelungate; este înmormântat la Viforeni, satul natal.
februarie 2005: Şcoala gimnazială nr. 1 din Bacău primeşte numele „Octavian Voicu”.
mai 2006: i se acordă, post-mortem, titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Bacău.

Volume publicate:

  • „Ce întemeiază privighetoarea. Poezii”; redactor Gheorghe Drăgan. Iaşi : Junimea, 1973, 120 p.  (Lyra).
  • „Viaţa pe rod. Poezii”; redactor Gheorghe Drăgan. Iaşi : Junimea, 1975, 80 p.
  • „Cât eşti lumină” [versuri]; redactor Gheorghe Drăgan. Iaşi : Junimea, 1979, 79 p.
  • „Cartea locului. Versuri”; redactor Gheorghe Drăgan. Iaşi : Junimea, 1986, 64 p.
  • „Eu sunt, tu eşti, El Este!” [versuri]; precuvântare: Ioan Enea Moldovan; coperta: Cris Ciobanu. Bacău : Corgal Press, 1998, 96 p.
  • „Pagini alese” [versuri]. Antologie, studiu introductiv şi repere bio-bibliografice de Cornel Galben. Bacău : Plumb, 2000, 132 p. (Scriitori contemporani; 2).
  • „Cartea lui Copil Împărat” [versuri]. Vol. 1-2; ilustraţiile Luminiţa Andone. Bacău : Corgal Press, 2002, 2004, 32 p.
  • „Cartea privirii” [versuri]. Bacău : Corgal Press, 2003, 124 p.
  • „Lumea are glas” [roman]; ilustraţia: Ovidiu Marciuc, Ilie Boca. Bacău : Corgal Press, 2008, 146 p.

A publicat poezii, proză, traduceri, cronici, recenzii, interviuri în revistele: Amfiteatru, Amurg sentimental, Astra băcăuană, Ateneu, Cartea, Contemporanul, Convorbiri literare, Credinţa ortodoxă, Cronica, Cultura, Deşteptarea (Sinteze literare-critice-sociale), Fântâna Blanduziei, Flacăra, Ifjúmunkás, Jurnalul literar, Luceafărul, Plaiuri trotuşene, Plumb, Steagul roşu, Scânteia tineretului, Viaţa băcăuană, Veteranul de război, Vitraliu ş.a.

 

IULIE

Pe dealurile cu flori, acolo la Viforeni,
numai eu şi albinele într-o amiază de iulie;
cărarea abia se ghiceşte sub iarba grasă;
e pe-aproape casa de veci a satului
şi nimeni nu trece fără vreo treabă
cum eu acum îmbătându-mă de-o dulce privelişte;
dintr-o culme în alta spre-o mirişte câţiva grauri;
sub un tei toropit sunt cel de-acum o mie de ani;
copilăria cu turme şi cu jucării decupate
dintr-un bostan verde mă cheamă
şi eu nu mai am cuvinte să-i răspund;
trec doar murmurând încă o dată locul,
trec doar murmurând încă o dată locul.

 

POEM

E septembrie şi mă duc să-l aflu
Pe domnul Bacovia prin grădinile oraşului,
Trebuie să fie pe acolo preumblându-se,
Căutând un vers –
Sau deja murmurând unul –
„Sunt clipe când toate le am…”.
E septembrie! Notează că eşti fericit…
Că lumina ce ţi s-a dat, strigătul,
Pentru drumul înapoi, înainte, au fost adevărate.
Notează: prima vamă bună de frunze a fost
Luată, aseară, de un vârtej puternic.
Şi nu numai atât,
Istoria contemporană
Se scrie, o scrii, şi chiar mai mult,
Cu propria ta mână,
Fii mulţumit!…

 

TAINA SĂRBĂTOARE RARĂ

Şi poezia are duminicile ei
când devine rugăciune
nu se mai lasă scrisă pe genunchi
bătută la maşină
ci numai şoptită acolo în tăcere
lângă zidul vechi
pe care lipite în zugrăveală
chipuri neştiute aşteaptă
tu care nu ştii cum se numesc acele cuvinte
cu care te mângâi şi le şi uiţi până acasă
poate eşti chiar sacra rostire
cum Domnul a zis aşa să se facă
şi va fi umbra ta o pânză rară
prin care stelele scapără ninse cu uitare.