TOMA SPĂTARU (Constantin R. Crişan)

Scriitor

Cronologie:
16 noiembrie 1902 – se naşte, într-o familie de ţărani plugari din Buda-Corbiţa (aproape de Tecuci), Constantin Crişan.
1911-1915 – urmează cinci clase primare la şcoala din satul natal, avându-l ca învăţător pe Pârvu (viitor personaj în romanul Zbateri).
1915-1921 – finalizează cursurile Şcolii Normale din Bârlad, perioadă în care frecventează şedinţele Academiei Bârlădene (C. Tutoveanu, Al. Vlahuţă, I. Valerian, G. Palady, T. Pamfile, ş.a.) şi devine membru al Societăţii Culturale „Avântul”.
1921-1923 – în urma unor examene de diferenţă, urmează şi absolvă cursurile Seminarului Teologic din Iaşi (prima promoţie). Sunt anii cu activitate culturală intensă (teatru, serbări) şi ai primelor versuri publicate în reviste locale: „Fluieră vânt” (Huşi), „Zorile” (Huşi), „Cosânzeana” (Cluj), „Mioriţa” (Galaţi), „Scrisul nou” şi „Graiul nostru” (Bârlad), „Licăriri” (Câmpulung), „Furtuna” (Focşani) ş.a.
Iulie 1923 – ocupă postul de preot paroh al Parohiei Valea Şoşii, comuna Poduri, judeţul Bacău şi, din luna septembrie a aceluiaşi an, este învăţător la Şcoala primară din Poduri.
13 iulie 1925 – în familia preotului şi învăţătorului Constantin R. Crişan se naşte Radu Crişan (viitor poet, m. 1975). În acelaşi an, înfiinţează, la Poduri, Căminul Cultural „Renaşterea” şi tipăreşte predica Patima (Moineşti, Cercul Pastoral, 1925).
1926 – tipăreşte broşura Unirea (Lugoj, Editura Baciu, 1926). În plan politic, optează pentru partidul lui Octavian Goga, excluzând liberalismul dintre posibilele apropieri.
1927 – după ce urmează doi ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti, se retrage din pricina examenului de ebraică. Publică, sub diverse pseudonime, versuri şi proză în „Cosânzeana”, „Scrisul nostru”, „Crizantema” ş.a. Publică Trei conferinţe (Moineşti, 1927). Debutează editorial cu volumul de psalmi Cântarea Mântuirii Mele (Moineşti, 1927). În „Bacăul”, nr. 29, din 24 octombrie 1927, N. C. Munteanu-Muntmarg semnează recenzia cărţii.
1928-1931 – ani literari prolifici, scriind versuri, proză, teatru. Colaborează la „Cronica Romanului”, „Bilete de papagal” (îl cunoaşte pe Tudor Arghezi), participă la numeroase manifestări cultural-literare. Îi cunoaşte pe Al. Gheorghiu Doinaru, I.I. Stoican, George Bacovia, Agatha Grigorescu Bacovia, Grigore Tăbăcaru, Alexandru Şendrea ş.a.
1930 – publică volumul de versuri Bucurii (Moineşti, Editura I. Keyla, 1930). Tot din acest an datează cea mai bună lucrare dramatică a sa, Naşterea Domnului şi scrie romanul, rămas în manuscris, Aripi plecate.
1931 – sub egida Căminului Cultural „V. Alecsandri” din Moineşti, scoate revista „Orientări”, la care publică intelectuali din toate partidele, inclusiv evrei: G. Tutoveanu, B. Jordan, D. Iov, Mihai Chirnoagă, Eusebiu Camilar, ş.a.
1932 – prima reuniune festivă ale Revistei şi Asociaţiei Culturale „Orientări” la Moineşti, o mare sărbătoare culturală. Este introdus în „Antologia Scriitorilor Învăţători”.
1933 – îl cunoaşte pe Nichifor Crainic. Prima apropiere (accidentală) de legionari.
1935 – atras de elementele legionare, îl cunoaşte pe Ion Zelea Codreanu.
1936 – obţine gradul II în învăţământ.
1937-1938 – revista „Orientări” capătă în mod pronunţat o orientare de dreapta.
1940 – în timpul rebeliunii legionare, este numit pentru câteva luni inspector şcolar judeţean la Bacău.
1941-1944 – activează în Parohia Grigoreni, unde este şi învăţător.
August 1944 – este numit inspector şcolar şi bisericesc la Bacău.
Noiembrie 1944 – internat pentru câtva timp la Tg. Ocna.
1944-1945 – ia parte la constituirea „Frontului Plugarilor”, organizează comitete săteşti, face reformă agrară, este director al Şcolii de Cadre la Bacău şi Piatra Neamţ, participă ca delegat la congrese, îl cunoaşte pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, colaborează la „Înainte”, „Luptătorul”, „Steagul roşu” din Bacău, scrie şi regizează piese muncitoreşti. În 1945 este preot la Holt, lângă Bacău.
1946-1950 – colaborează cu proză şi versuri la „Gazeta literară”, „Frontul plugarilor”, „Contemporanul” ş.a.
Decembrie 1950 – este preot la Sohodol, lângă Bacău.
15 aprilie 1952 – 1 septembrie 1954 – este arestat de către comunişti şi trimis la Canal.
1954 – reîntors acasă, oficiază ca preot la Parohia Ruş-Ciutea, lângă Bacău.
1955-1958 – colaborează la „Plaiurile Bistriţei”, citeşte la Radio, i se joacă texte de „brigadă”. În acest răstimp, lucrează cu frenezie la romanul fluviu Zbateri.
1958 – tipăreşte la E.S.P.L.A primul (şi unicul) volum din ciclul Zbateri, intitulat Întâmplări din Mândruţa. La sugestia lui Zaharia Stancu, zece mii de exemplare sunt scoase de pe piaţă, iar bibliotecile trec romanul la index.
15 august 1959 – 10 august 1964 – arestat a doua oară, este închis la Aiud, unde îşi execută detenţia la secţia a XI-a (comitetul de lectori şi secţia preoţi), alături de Bartolomeu Anania.
1964-1965 – preot în Parohia Prejoaia (într-un sat de romi) şi în Parohia Deleni, satele Helegiu şi Bălăneasa.
1965-1970 – colaborează  la „Ateneu”, scrie romane şi nuvele (de exemplu, romanul Fete şi băieţi), toate rămase în manuscris.
1973 – redactează volumul documentar Cartea dragostei (Seminarul Teologic din Huşi, Prima promoţie, Remember 1923-1973), rămas în manuscris dactilografiat. Dă o nouă versiune la Cântarea Mântuirii Mele.
1974-1985 – deşi îşi revizuieşte mare parte din operă, inclusiv celelalte patru volume ale ciclului romanesc Zbateri, nu i se mai permite să editeze nimic.
23 martie 1985 – se stinge din viaţă, la Bacău.
2001 – la propunerea scriitorului Corneliu Buzinschi şi sub redacţia Floricăi Buzinschi, romanul Zbateri (volumul I) este reeditat la Editura „Curtea veche” din Bucureşti. În prefaţa noii ediţii, Eugen Budău proiectează cartea în rândul marilor valori literare româneşti.
Noiembrie 2002 – la Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” din Bacău se celebrează centenarul naşterii scriitorului Toma Spătaru (şi preotului Constantin R. Crişan) iar revista „Ateneu” publică o pagină dedicată, în întregime, personalităţii lui.
Ianuarie 2003 – număr omagial al revistei „Cartea”, dedicat scriitorului Toma Spătaru.
2015 – apare monografia „Cartea dragostei creştine: Constantin R. Crişan, vlăstar şcolit în pepiniera seminariştilor de la Huşi” de Livia Ciupercă, Ed. Doxologia, Iaşi.

„Scriitor cu har şi puteri ascunse, astăzi uitat. Preot şi romancier, fantasmolog, om de carte şi om de lume. Trecut prin ciur şi prin dârmon. Politică, puşcărie, credinţă. Istoria lui este neîncetat bântuită de lumini orbitoare şi umbre întunecate. Asemenea sufletului de om cu viaţă lungă, Părintele Crişan, fie-i ţărâna uşoară, că îndelung a pătimit, destule păcate avu, şi mult a iubit viaţa vie. Convingătoare erau predicile lui.” (George Bălăiţă, în Jurnalul de duminică, 4 mai 2007)

Bibliografie:
Eugen Budău, în vol. „Bacăul literar”, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 228-232 ; în revista „Cartea”, nr. 1, ianuarie 2003, p. 10.