ERNEST MAFTEI
Actor
N. 6 martie 1920, în comuna Prăjeşti, judeţul Bacău (fiul lui Gheorghe şi al Elenei, ţărani mijlocaşi) – m. 19 octombrie 2006, la București (înhumat în Cimitirul Bellu).
A frecventat Școala Normală din Bacău (azi, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”), în perioada 1931-1938. După absolvire a primit repartiţie pentru un post de învăţător în Basarabia, dar nu s-a prezentat la post.
Între anii 1941-1945, a urmat cursurile Academiei de Muzică şi Artă dramatică „George Enescu” din Iaşi (unde a studiat și vioara).
A debutat ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari”, la Teatrul „Muncă și lumină” din Iași unde, timp de doi ani, a fost distribuit în spectacole regizate de Victor Ion Popa (cel de la care a învăţat meseria de actor). Din 1949 până în 1952, a jucat la Teatrul de Stat din Ploieşti apoi, din 1953 până la pensionare (în 1970), la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești din Bucureşti (actualul „Odeon”).
În anul 1950 a avut loc debutul său cinematografic, cu un rol episodic în filmul „Răsună valea”, regizat de Paul Călinescu. A jucat în peste 200 de filme, dintre care, în 50 a avut rol principal. Cariera sa cinematografică s-a încheiat în anul 2006, cu un rol în filmul de comedie „Păcală se întoarce“ (regia Geo Saizescu).
Alături de Colea Răutu și de alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România (1953).
A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viaţa rurală şi agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.
Activitate literară:
A debutat publicistic în 1937, în ziarul „Moldova”, cu tableta „O excursie în gând”.
Este autorul pieselor de teatru: „Umbre din trecut (1943, jucată și premiată la un concurs organizat de Teatrul Național din Iași), „Răzeşii lui Bogdan” (1953, cu care Teatrul CFR Giuleşti s-a prezentat la concursul pe ţară al colectivelor teatrale şi a obţinut premiul I), „Îndoiala” (1957, pusă în scenă).
În 1960 a cîștigat un premiu pe țară la un concurs de epigrame, fiind înclus în antologia „Epigrame alese” de Giuseppe Navarra (Ed. Facla, Timișoara, 1985, p. 89) cu epigrama „Învățătură”: „Învățăm de mii de ani/ Și tot nu luăm aminte:/ Prostul plînge după bani/ Și deșteptul după minte”.
În 1995 a debutat editorial cu volumul de versuri „Autografe” (Ed. Alcris, București); ediţia a II-a adăugită, Ed. Sânziana, Bucureşti, 2007.
Filmografie (selectiv):
Păcală se întoarce (2006)
Modigliani (2004)
Kínai védelem („Apărarea chineză”) (1999)
Triunghiul morții (1999)
Trenul vieții (1998)
Le retour (1994)
A trăda („Trahir”) (1993)
Drumul câinilor (1991)
Tusea și junghiul (1991)
Căutătorii de aur (1986)
Căsătorie cu repetiție (1985)
Cireșarii (1984)
Sosesc păsările călătoare (1984)
Amurgul fântânilor (1983)
Cucerirea Angliei (1982)
Convoiul (1981)
Burebista (1980)
Drumul oaselor (1980)
Dumbrava minunată (1980)
Ultima noapte de dragoste (1980)
Cumpăna (1979)
Mihail, cîine de circ (1979)
Vlad Țepeș (1979)
Buzduganul cu trei peceți (1978)
Drumuri în cumpănă (1978)
Pentru patrie (1978)
Accident (1977)
Fair Play (1977)
Iarba verde de acasă (1977)
Toate pînzele sus (serial TV, 1977)
Mere roșii (1976)
Misterul lui Herodot (1976)
Osînda (1976)
Prin cenușa imperiului (1976)
Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (1975)
Mastodontul (1975)
Zile fierbinți (1975)
Dincolo de nisipuri (1974)
Duhul aurului (1974)
Frații Jderi (1974)
Departe de Tipperary (1973)
Despre o anumită fericire (1973)
Ultimul cartuș (1973)
Vifornița (1973)
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Conspirația (1972)
Pădurea pierdută (1971)
Puterea și adevărul (1971)
Săptămîna nebunilor (1971)
Așteptarea (1970)
Castelul condamnaților (1970)
Baltagul (1969)
Căldura (1969)
Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
Prieteni fără grai (1969)
Răpirea fecioarelor (1968)
Răzbunarea haiducilor (1968)
Reconstituirea (1968)
Meandre (1967)
Haiducii (1966)
Neamul Șoimăreștilor (1965)
Răscoala (1965)
Merii sălbatici (1964)
Tudor (1962)
Omul de lângă tine (1961)
Când primăvara e fierbinte (1960)
Valurile Dunării (1959)
Desfășurarea (1954)
Nepoții gornistului (1953)
Pentru realizările sale artistice remarcabile i s-au decernat mai multe premii şi distincţii, printre care Premiul UCIN, la aniversarea a 50 de ani de cinematografie şi Diploma de recunoștință a Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale”. În iunie 2004, Preşedinţia României l-a decorat cu Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer.
„Eu zic că nu există roluri mari şi roluri mici. Există oameni. Da’ şi cu oamenii e o treabă. Poţi să cunoşti un om de ani de zile, dar să nu-l cunoşti cu adevărat până nu-l prinzi la un moment de sinceritate în care-ţi dă replica-cheie. Până atunci nu-l cunoşti. Că oamenii nu se lasă descoperiţi uşor. O fi având fiecare replica lui cheie, fie că ştie sau nu de ea, dar nu ţi-o încredinţează cu una sau cu două. Şi personajele sunt la fel, să ştii. Şi ele au replica lor cheie. Şi trebuie să stai multă vreme cu ele să le-o dibui…” (Ernest Maftei, în revista „Cinema“, nr. 6, 1973).
Bibliografie:
Cornel Cristian, Bujor T. Rîpeanu, Dicţionar cinematografic, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974, p. 277.
N.T. Iancu, Dicţionarul actorilor de film, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 274.
Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu. Dicţionar de cinema, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997, p. 232.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Maftei
