TEODOR GHEORGHE NEGOIŢĂ
Cercetător şi explorator polar
N. 27 septembrie 1946, în comuna Sascut, județul Bacău (într-o familie de învățători cu cinci copii) – m. 23 martie 2011, la Bucureşti (înmormântat în Sascut-sat).
Studii: Institutul Politehnic Iaşi, Facultatea de Chimie Industrială (1968-1973). În urma absolvirii facultații, a fost repartizat ca inginer chimist la Fabrica de Zahăr din Sascut.
Doctor în chimie (2002), cu teza „Controlul poluării mediului în zonele polare” (conducător ştiinţific prof. dr. Constantin Pătroescu), la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Chimie, Catedra de Chimie Analitică.
Specializări în domeniile: controlul gradului de poluare în zonele polare; chimia şi biochimia solurilor reci cu aplicaţii la creşterea productivităţii solurilor alpine; biodiversitate şi bioprospectări în Antarctica în vederea utilizării resurselor biologice; biotehnologia proteinelor, activitate enzimatică microbiană; conceperea şi proiectarea alimentelor de tip „concentrate alimentare utilizabile în condiţii extreme” şi influenţa lor asupra organismului uman; studierea comportamentului organismului uman în condiţii extreme.
Cercetare ştiinţifică polară
În 1987 a elaborat primul Program Român de Cercetări Polare, care a fost însă recunoscut şi aprobat după 1990, când a înfiinţat un Laborator de Cercetări Polare în cadrul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti şi a început cariera exploratorie ca Director de Program Polar şi şef de expediţii ştiinţifice.
În perioada martie 1990 – ianuarie 1995, a organizat şi a condus primele expediţii ştiinţifice cu echipe româneşti în zonele îngheţate din Arctica, şi anume în Spitsbergen (1990, 1991, 1994), Nordul extrem al Canadei (1992) şi Groenlanda de Nord-Vest (1994), durata fiecărei expediţii fiind de cca. 3 luni, pe timp de zi polară.
Pe 9 decembrie 1994, a înfiinţat Institutul Român de Cercetări Polare (instituţie privată cu un personal de 10 cercetători), recunoscut internaţional, reprezentând România în Comitetul Ştiinţific de Cercetări Antarctice. Fondurile pentru cercetare au provenit din sponsorizări, granturi guvernamentale și fonduri europene.
În 1995, la invitaţia Centrului Expediţionar Arctic şi a Academiei de Ştiinţe a Rusiei, a participat la o expediţie de cercetare pornită din Nordul Siberiei către vârful nordic al planetei. Pe 21 aprilie, la ora 6:00 dimineața, după zece zile de marș pe schiuri, înfruntând gerul (-45 grade) şi furtunile polare, Teodor Negoiţă atingea Polul Nord. Performanţa lui a plasat România pe locul 11 în lume la acest capitol temerar.
În 1996, a înfiinţat Fundaţia Antarctică Română, ca organism privat, cu scopul de a strânge finanţări pentru expediţiile ulterioare.
În 1997, din poziţia de director al Institutului Român de Cercetări Polare şi preşedinte al Fundaţiei Antarctice Române, a început activitatea în cadrul Tratatului asupra Antarcticii.
În perioada ianuarie-iunie 1998, a participat la a 43-a Expediţie Naţională Rusă de Cercetări Antarctice. A traversat, la bordul spărgătorului de gheaţă Akademik Fedorov, cele două emisfere, pe itinerarul Sankt Petersburg – Marea Baltică – Marea Nordului – Oceanul Atlantic – Cape Town – Capul Bunei Speranţe – Oceanul Indian – Antarctica de Est. Expediţia a condus la obţinerea primelor rezultate ştiinţifice româneşti de amploare, de la Emil Racoviţă încoace. Pe baza lor, Teodor Negoiţă a iniţiat, la întoarcerea în ţară, un proiect de lege privind înfiinţarea Staţiunii de Cercetări Antarctice „Emil Racoviţă”, proiect respins de Parlamentul României.
Cercetător ştiinţific desăvârşit, cu înalt simţ dipomatic, a reprezentat cu cinste România, desfăşurând o activitate internaţională prodigioasă: la Reuniunea Experţilor Tratatului Antarctic (Londra, 2000) a avut cuvântul de deschidere în faţa a 27 de ţări participante; la Reuniunea Consultativă Specială a Tratatului Antarctic (Haga, 2000) a susținut lucrarea „Turismul şi mediul antarctic, două componente ale civilizaţiei moderne” ș.a.
În anul 2000, a fondat revista „Antarctic and Arctic Research” în care a publicat, sub exigenţa unui consiliu ştiinţific internaţional, rezultatele cercetărilor româneşti efectuate în Antarctica şi în Arctica, în domeniile: poluare, criosoluri, biochimie, biologie, schimbări climatice, aspecte de medicină şi nutriţie, protecţia mediului etc.
În perioada noiembrie 2002 – martie 2003, a participat la cea de-a 19-a Expediţie Naţională Chineză de Cercetări Antarctice, traversând cele două emisfere la bordul spărgătorului de gheaţă Xue Long, pe traseul: Shanghai – Marea Chinei de Est – Arhipelagul Japonez – Arhipelagul Caroline – Noua Zeelandă – Oceanul Pacific de Sud – Antarctica de Vest și de Est, cu reîntoarcere la Shanghai.
Pentru contribuţia adusă la știinţa Antarcticii, Teodor Negoiţă a fost desemnat Omul de Ştiinţă Internaţional 2003, de către Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice din cadrul Institutului de Cercetare Polară Scott (Cambridge, Marea Britanie).
După doi ani de negocieri cu Australia, Teodor Negoiţă a reuşit să fondeze, la 15 iunie 2005, prima Staţie de Cercetări Ştiinţifice a României în Antarctica, prin semnarea la Stockholm a unui act unic în istoria Tratatului Antarctic. Acordul a fost încheiat între Divizia Antarctică a guvernului Australiei şi Fundaţia Antarctică Română, sub titlul: „Memorandum de înţelegere privind utilizarea în comun a Bazei Law din Dealurile Larsemann, Golful Prydz, Antarctica de Est”. Actul stipula că baza va purta numele „Law-Racoviţă” pe durata acordului. În perioada 31 decembrie 2005 – 14 martie 2006, a organizat şi condus prima Expediţie Naţională Română de Cercetări Antarctice. 13 ianuarie 2006 a fost ziua în care România a arborat drapelul tricolor în Antarctica, iar 20 februarie 2006 a fost ziua inaugurării oficiale a Staţiei „Law-Racoviţă”. Aceasta e amplasată în regiunea „Prințesa Elisabeta”, în Dealurile Larsemann din Antarctica de Est, la o distanță apropiată (2 km) de stațiile Federației Ruse și ale Chinei, ceea ce a permis o cooperare strânsă și cu cercetătorii acestor țări. Pe 9 decembrie 2011, memorandumul a consfințit noua denumire: „Law-Racoviţă-Negoiţă” (ca recunoaștere internațională pentru contribuția lui Teodor Negoiţă la dezvoltarea științele antarctice).
Activitate publicistică și editorială
Cărţi:
– Ştiinţă pe gheaţă. Cu chinezii în Antarctica, Editura Fundaţiei Antarctice Române, București, 2004.
– Ambasada României în Antarctica. Staţia Law-Racoviţă, Editura Fundaţiei Antarctice Române, București, 2006.
– Cercetări în zonele polare, Editura Fundaţiei Antarctice Române, București, 2007.
Articole (selectiv):
– Characterization of the Organic Matter Accumulation and of Mineral Components from North-East Antarctic Soils. Buletin (Faculty of Geography, University of Bucharest), III, 1999, p. 101-105.
– Analiza urmelor de metale din soluri arctice. Comunicări de Geografie (Universitatea Bucureşti), III, 1999, p. 505-509.
– Survey of Microbial Communities from Greenlnd and Spitsbergen Soils and Arctic Ice. Agricultural Environment Protection, I, 1999, p. 239-251.
– Heavy Metal Ions in the Arctic Soil. Analytical Letters, nr. 33, 2000, p. 729-738.
– Chemical and Biological Characterization of Soils from the Antarctic East Coast. Polar Biology, nr. 24, 2001, p. 565-571.
– Microbial, Chemical and Enzymatic Properties in Spitsbergen Soils. Polarforschung, nr. 71, 2002, p. 41-46.
– Distribution of Polychlorinated Biphenlls (PCBs) and Organochlorine Pesticides in Soils from the East Antarctic Coast. Journal Environ. Monit. (The Royal Society of Chemistry), nr. 5, 2003, p. 281-286.
– Evaluarea proprietăţilor biotehnologice ale unui preparat de α-amilaze obţinut cu tulpina selecţionată Aspergillus MIUG 6.150 izolată din biotopuri din Antarctica. Buletin Informativ pentru Industria de Morărit şi Panificaţie, nr. 14, 2003, p. 72-79.
– Effect of inorganic nitrogen and phosphorous sources on hydrolase complex production by a selected Bacillus subtilis Antarctic strain”. Romanian Biotechnological Letters, nr. 9, 2004, p. 1925-1932.
– Biotechnological conditions of amylase and protease complex production and utilization involving filamentous bacteria. The Annals of the University „Dunărea de Jos” Galaţi, Fascicle VI (Food Technology), 2007, p. 76-81.
Editor şi referent ştiinţific:
– Antarctic and Arctic Researchx, Vol. I-IV, Publishing House of the Romanian Antarctic Foundation, Bucharest, 2000, 2004, 2005, 2006.
– International Symposium on Polar Scientific Research, Bucharest, Romania, November 15-16 2006, Book of Abstracts, vol. I, The Publishing House of the Romanian Antarctic Foundation, 2006.
Dr. Teodor Negoiță a fost reprezentantul României în Tratatul Antarctic (din 1997), membru în Comitetul Ştiinţific de Cercetări Antarctice şi Consiliul Managerilor Programelor Naţionale Antarctice (din 1998), membru de onoare al Facultăţii de Chimie (1998), membru în Comitetul Naţional pentru Istoria Ştiinţei şi Filozofiei din cadrul Academiei Române (2006), în Societatea de Chimie din România (2007) și în Comisia de Energetică și Protecţia Mediului din cadrul Academiei Oamenilor de Știinţă din România (2007).
Distincții: pe 26 ianuarie 2007, în amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc o ceremonie în cadrul căreia acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, i-a oferit distincția Meritul academic, pentru „merite deosebite în cercetarea ținuturilor polare” iar dr. Teodor Negoiţă a susţinut prelegerea „Prezenţa românească în Antartica. Fapte prezente”. Pentru toată activitatea sa, în anul 2000 a fost decorat de preşedintele Emil Constantinescu cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, pentru ca, în 2008, preşedintele Traian Băsescu să îi confere Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor.
Pe 12 martie 2009, la invitația Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” Bacău, Teodor Negoiţă a revenit pe meleagurile natale pentru a susține conferinţa „Primul român la Polul Nord”.
„Deseori a trebuit să traversez rîuri glaciare, gol puşcă, cu apa pînă la gît, cu echipamentul pus în sac din plastic. Cel mai mult sufereau unghiile de la picioare, care dureau de parcă le-ar fi scos cineva pe viu. Altădată am plecat «în zbor» de pe un versant şi m-am ales cu 25 de vînătăi, am stat cu inima cît un purice de frica ursului alb, noaptea în cort, în timpul expediţiilor mele solitare. În Groenlanda de nord-vest, ne stabiliserăm tabăra la Thule-Moriussaq, un sat cu 23 de eschimoşi, situat la 30 km de baza militară americană. La propunerea mea s-a realizat un traseu de cercetare de-a lungul coastei Fiordului Lupilor care ne-a condus într-o zonă neexplorată, precizată cu «unexplored» pe hărţile editate în l993, procurate la întoarcere. Am parcurs un drum de 30 km pînă aproape de capătul fiordului. Nu o dată am depăşit dificultăţi serioase, chei în granit cu pereţii verticali şi apele vijelioase care reverberant duceau peste mare vuietul rîurilor glaciare. Cine se putea gîndi că pe harta globului mai poţi descoperi pămînt necălcat de om? Şi nu pot să uit cum, pe 21 aprilie 1995, ora 6, ora Bucureştiului, am atins Polul Nord. Iar în 2007, singur în staţia română pe timp de iarnă, am trăit prima eclipsă de lună în Antarctica, o noapte de cristal, cînd şi vîntul turbat se potolise, pierdut în nemărginirea întinderilor de la orizont.” (interviu realizat de Mădălina Şchiopu, în „Dilema veche”, nr. 287, 13 aug. 2009).
Bibliografie:
Enciclopedia marilor personalităţi, Vol.5: Contemporanii (K-Z), coord. Ion Văduva-Poenaru, Ed. Geneze, Bucureşti, 2003, p. 145.
Roxana Neagu, Urmaşa lui Teodor Negoiţă, în „Deşteptarea”, 28 martie 2014, p. 12.
Florica Topârceanu, Staţia Law-Racoviţă-Negoiţă din Antarctica, https://acad.ro/comisiiAR/Comisia-CNCA/doc2015/d0220-ArticolToparceanu.pdf
