COSTACHE ROSETTI-TESCANU

by · Published · Updated

Boier iluminist, politician

N. iunie 1814, în satul Tescani (fost Tețcani), județul Bacău – m. 26 martie 1879, la Tescani.
Nume la naştere: Constantin Roset. Fiul lui Dumitrache Roset şi al Smarandei (n. Krupenschi).
Căsătorit de trei ori, cu Elena Jora, Angelica Moser și Eufrosina Romalo.
Preşedinte al Tribunalului Bacău (7 nov. 1845 – 10 aug. 1846). Primar al Teţcanilor (1868).

Activitate politică:

– 1848, mai: a desfiinţat „boierescul” (claca) de pe moşia sa din Tescani şi a dat fiecărui ţăran vatra casei şi 15 prăjini de pământ. A deschis o şcoala publică în Tescani (care a funcţionat până în 1850), fiind şi învăţător pentru copiii sătenilor.
– 1855, noiembrie: a eliberat din robie cei 34 de ţigani de pe moşie. „Domnul Costache Roset Teţcanu din Bacău n-au aşteptat iniţiativa guvernului. […] Dlui este desăvârşit român, crescut şi trăit în ţeara sa şi totuşi enunciă nişte idei radicale care figură în programul progresiştilor celor mai înaintaţi.” (Mihail Kogălniceanu, în „Steaua Dunării”, 2, nr. 27, 1 dec. 1855, p. 105).
– 1856, iunie: a înfiinţat Comitetul Unirii din ţinutul Bacău (fiind ales preşedinte).
– 1857, 30 august: a fost ales deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei. Pe 7 octombrie a votat pentru Unirea Principatelor, pentru desfiinţarea privilegiilor de clasă şi pentru instaurarea egalităţii tuturor românilor.
– 1859, 3 ianuarie: a semnat, în calitate de deputat de Bacău, declaraţia că acordă votul său pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (a figurat și el printre candidații la domnie). A făcut apel la prietenii de peste hotare să susțină Unirea Principatelor.
– 1864: la Reforma agrară a dat pământ tuturor locuitorilor comunei Tescani; a făcut memorii, a scris broșuri, a cerut guvernului în parlament ca deputații și senatorii să aplice reforma care, în unele județe, se amâna.

Scrieri:

  • Trecutulu relele ţerei şi lecuire loru, de K.T., Proprietaru mare şi Deputatu. Iaşii (Tip. Buciumului Romanu, Proprietari: T. Codrescu şi D. Gusti), Iulie 29, 1859. (22 x 14,5). 20 p.
  • Reclamare către Adunările Legislative ale Principatelor-Unite pentru dreptate în cvestia proprietăţei şi a cultivatelor de pământu, de C. Roset Teţcanu. Iaşii (Tipariul Tribunei Române), 1861. (24,5 x 15,5). 1 f., 14 p.
  • Chestia Lucăceştilor sau nenorocirile unui arendaşu ce plăteşte regulatu Căstiurile către fiscu, de C. Rosset Teţcanu. Bacău (Imprimeria Tăutu), 1868. (22 x 13,5). 29 p.
  • A doua parte a chestii Lucăceştilor sau nedreptăţi de care nu s’a mai văzut până acum, de C. Rosset Teţcanu. Bacău (Imprimeria Tăutu), 1869. (20 x 12). 1 f., 12 p.

„Purtător al uneia din cele mai dramatice conştiinţe a timpului său, iniţiator al unor măsuri de progres social, fruntaş al Unirii şi susţinător neabătut al cauzei ţărăneşti, Costache Rosetti Teţcanu a fost ocolit cu prudenţă în timpul vieţii şi uitat pînă la ignorare după moarte. Cum se explică acest destin? Mai întîi, omul era de o rară modestie, comparabilă în epocă cu aceea a lui Costache Negri, pe care dealtfel îl considera singurul său prieten adevărat. […] Pe de altă parte, structura tenace a lui Costache Rosetti Teţcanu avea la bază o gîndire de cea mai mare independenţă, manifestată deschis, ceea ce-i conferă perspectiva detaşării dar şi a distanţării de contemporani, amînîndu-i comunicarea într-un viitor al redescoperirii adevărurilor sale. Viaţa nu-i oferise prea multe bucurii. De la vîrsta adolescenţei rămăsese fără tată şi luase asupra sa greul gospodăresc, situaţie care-i anulase orice perspectivă a şcolilor înalte, oprindu-l la învăţatul acasă ori în una din primele instituţii moldovene, limită pe care o va îndepărta printr-o neobosită strădanie de autodidact. Apoi propria familie şi-o întemeiase anevoios şi fără noroc, rupîndu-şi tinereţea în trei căsătorii. Liniile negre ale vieţii, numite de el „nenorociri”, îi consolidau astfel atitudinea gravă asupra existenţei […] Fără a participa la Revoluţia de la 1848, pe care o considera în Moldova, acţiunea unei singure clase, el îi aplică principiile şi, ca agă iluminist, desfiinţează în vara acelui an boierescul de pe propria moşie, toamna deschide în tinda casei şcoala sătească, fiindu-i şi întîiul învăţător, iar după cîţiva ani eliberează ţiganii robi particulari, înainte de hotărîrea domnească.” (C.Th. Ciobanu, în „Ateneu”, sept. 1979, p. 14).

Bibliografie:

Budău, Eugen. Costache Rosetti-Teţcanu, în vol. „Bacăul literar”, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 32-33.
Gherguţă, Mihai. Costache Rosetti-Tescanu. 1814-1879, în vol. „Cartea Tescanilor. Studiu monografic”, Bacău, 1983, p. 81-96.
Ciobanu, Constantin Th. Un gînditor progresist, partizan al adevărului social: Costache Rosetti Teţcanu (1814-1879), în „Ateneu”, 16, nr. 3, sept. 1979, p. 14.
Ciobanu, Constantin Th. Costache Rosetti Teţcanu. (I-IV), în „Ateneu”, nr. 3, mart. 1984, p. 5;  nr. 4, apr. 1984, p. 10;  nr. 5, mai 1984, p. 14;  nr. 1, ian. 1985, p. 5, 11.
Păltănea, Paul. Note la biografia lui Costache Rosetti-Teţcanu, în „Carpica”, XVI, 1984, p. 175-193.
Bibliografia românească modernă (1831-1918), Vol. IV (R-Z), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 126.
Tețcani, în vol. „Marele Dicţionar Geografic al Romîniei”, V, Stabilimentul Grafic J.V. Socecŭ, Bucureşti, 1902, p. 597.