GABRIELA ADAMEŞTEANU

Scriitoare

N. 2 aprilie 1942, în Târgu Ocna, judeţul Bacău. Fiica lui Mircea Adameșteanu și a Elenei (n. Predescu), profesori.
Studii: Liceul Nr. 2 din Piteşti (1956-1960, azi Colegiul Naţional „Zinca Golescu”); Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1960-1965).

Activitate profesională:
Redactor la Editura Politică (1965-1968), Editura Enciclopedică Română (1968-1974), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică (1974-1983) şi Editura Cartea Românească (1983-1990).
Redactor-şef adjunct (din aprilie 1991) şi redactor-şef (octombrie 1991-2005) la revista „22” (București); redactor şi redactor-şef (1998-2013) al suplimentului „Bucureştiul cultural” (editat de „22”).

Activitate literară:
Debut publicistic cu proză („Prietenie”), în revista „Luceafărul”, nr. 2, 9 ianuarie 1971, p. 5.
Debut editorial cu romanul „Drumul egal al fiecărei zile” (1975).
Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1980).

Volume publicate
Romane

  • Drumul egal al fiecărei zile, Ed. Cartea Românească, 1975 (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, în 1976). Alte ediții: Ed. Eminescu, 1978; Ed. Litera, 1992; Institutul Cultural Român, 2005; Ed. Polirom, 2008 și 2015 (seria de autor)
  • Dimineaţă pierdută, Ed. Cartea Românească, 1984 (Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul revistei „Argeş”; dramatizat şi pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986 – februarie 1990), spectacol preluat de Televiziunea Română, din 1990). Alte ediţii: Ed. Albatros, 1991; Ed. Gramar, 1997; Ed. Polirom, 2004, 2008 (Opere I), 2011 (Top 10+), 2012, 2014 (seria de autor), 2018 (seria de autor).
  • Întâlnirea, Ed. Polirom, 2003 (Premiul Naţional de Proză al „Ziarului de Iaşi”), 2007 (Premiul revistei „Flacăra”; dramatizat de Cătălina Buzoianu), 2008 („Opere II”, cu „Gara de Est”), 2013 (seria de autor)
  • Provizorat, Ed. Polirom, 2010, 2011, 2013, 2017 (seria de autor)
  • Fontana di Trevi, Ed. Polirom, 2018 (Premiul Radio România Cultural, în 2019).

Proză scurtă

  • Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă, Ed. Cartea Românească, 1979; Ed. Paralela 45, 2002.
  • Vară-primăvară, Ed. Cartea Românească, 1989; Ed. Paralela 45, 2002; Ed. Polirom, 2008 (Opere 2), Ed. Polirom, 2013 (seria de autor).

Publicistică

  • Obsesia politicii. Interviuri, Clavis, 1995.
  • Cele două Românii. Articole şi fragmente memorialistice, Ed. Institutul European, 2000.

Memorialistică

  • Anii romantici. Amintiri, gânduri, Ed. Polirom, 2014 (Premiul Special al Uniunii Scriitorilor, Premiul „Șerban Cioculescu”, pentru memorialistică și istorie literară”, al Muzeului Național al Literaturii Române, Premiul revistei „Observator cultural”, în 2015).

Traduceri

  • Guy de Maupassant, Pierre și Jean, Ed. Eminescu, 1979 (în colaborare cu Viorica Oancea); ed. a II-a, Ed. Litera, 1992.
  • Hector Bianciotti, Fără îndurarea lui Isus, Ed. Cartea Românească, 2003.
  • Jean-Yves Potel, Dispariţiile Annei Langfus, Ed. Hasefer, 2016.

Cărţile sale au fost traduse, la edituri importante, în limbile franceză, engleză, germană, rusă, italiană, spaniolă, portugheză, suedeză, olandeză, turcă, polonă, maghiară, bulgară ş.a. Traducerea în limba germană a „Dimineţii pierdute”, realizată în 2018 de Eva Ruth Wemme, a obţinut Premiul Târgului de Carte de la Leipzig, în 2019.

A publicat articole în revistele: România literară, Vatra, Viața Românească, Luceafărul, Ateneu, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Luceafărul de dimineață, Cultura, Formula As, Ziarul de Duminică ș.a.
Membră a Grupului pentru Dialog Social (ianuarie 1990 – mai 2014)
Vicepreședinte (2000-2004) și președinte (2004-2006) al PEN Clubului Român.
Membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010).
Preşedinte de onoare a primei ediţii a Premiului Goncourt – Alegerea României (2013).

Premii şi distincții:
Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer, „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”, conferit de preşedintele României, Emil Constantinescu (2000).
Premiul Hellman-Hammett pentru jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002).
Premiul pentru Proză al revistei „Ateneu”, la Festivalul Naţional „George Bacovia” Bacău (2003).
Premiul „Opera Omnia” al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2010).
Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, acordat de Ministerul Culturii din Franța (2013).
Marele Premiu „George Bacovia” al revistei „Ateneu”, pentru întreaga activitate (2015).
Premiul „Gheorghe Crăciun” – Opera Omnia al revistei „Observator cultural” (2018).
Premiul de Excelenţă Opera Magna pentru proză, oferit de AgenţiadeCarte.ro (2020).
Premiul național pentru proză „Ion Creangă” pentru Opera Omnia (2021).

„Am fost foarte atentă, de la începuturile mele literare, să-mi controlez partea aşa-zis feminină a textului, adică tot ceea ce putea trece drept sentimentalism. Scriitorii pot fi sentimentali, fără riscul major de a-şi scade cota, scriitoarele trec, automat, în categoria literară inferioară. Mi s-a spus de la început că scriu ca un bărbat şi eram foarte mândră de asta. Dar tot din cauza asta mi s-a spus uneori că scriu «cu răutate, întunecat» etc., fiindcă la femei, vreau să spun scriitoare, este mereu suspectat un exces hormonal. (…) Poate tot fiindcă sunt scriitoare se presupune că nu pentru «creaţie» aş fi dotată, ci pentru «analiză, impresii» etc. Dar nu cred că am dreptul să mă plâng: s-a scris mult despre cărţile mele, şi nu doar de bine, ci şi subtil, profund.” (din interviul „Literatura nu schimbă lumea”, realizat de Adrian Jicu, în „Ateneu”, nr. 554, oct. 2015, p. 10-11).

Bibliografie:
Eugen Budău, Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 559-561.
Cornel Galben, Personalităţi băcăuane, vol. 7, Ed. Corgal Press, Bacău, 2014, p. 7-23.
Şerban Axinte, Gabriela Adameşteanu. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Ed. Tracus Arte, București, 2015.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriela_Adameşteanu