PANAIT BOTEZ

General de brigadă

N. 8 aprilie 1843, în satul Creminea, plasa Bistrița de Sus, districtul Bacău – d. 4 octombrie 1918, la Iași. Fiul lui Alecu Andrieadi și al Ecaterinei Botez.

Repere biografice:
Până la zece ani, crește în familia preotului Neculai Corbu din satul Schitu-Frumoasei. De la 12 ani se întreține singur, lucrând ca „logofăt la canțileria poștii” din Bacău, cu „un galbin” pe lună, apoi la registratura Poliției cu „doi galbini” pe lună, având posibilitatea de a câștiga alți „3-4 galbini de la făcutul jălbilor și scrisul copiilor”. La 14 ani, fiind „muncitor, serios și corect, bucurându-se de încredere”, e numit registrator, cu 6 galbeni pe lună.
6 iulie 1859: se înrolează voluntar în armată, împreună cu alți tineri băcăuani, în Regimentul 5 Infanterie de linie din Iași, care trecea prin Bacău în drum spre Băicoi, unde urma să se concentreze întreaga armată a Principatelor. Este repartizat la Compania 1 de grenadieri sub comanda maiorului Mihai Carp și este îmbrăcat imediat militar, dându-i-se armă și muniție.
La reîntoarcerea regimentului la Iași este înscris la Școala de caporali.
14 aprilie 1860: este avansat caporal.
15 iunie 1861: este avansat sergent-major, în urma unei instrucții la „Malmezon”, sub îndrumarea maiorilor francezi Le Cler și Lami, aduși în țară de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
16 iulie 1863: după un an de garnizoană la Galați, este înaintat la rangul de sublocotenent, pentru bravura de care dăduse dovadă la Costangalia (pe 1 iulie), într-o misiune de luptă pentru dezarmarea unui regiment polonez, în trecere prin țară fără învoirea domnitorului. Este felicitat apoi, prin telegramă, de Cuza.
iunie 1864: domnitorul Cuza vizitează Regimentul 5 în Iași și i se adresează în fața celor 8 companii aliniate pentru onor: „Trebuie să fii mândru de acest epolet binemeritat, care nu l-ai dobândit în puterea vreunui titlu moștenit, nici prin favoarea protecțiilor. Dându-mi încrederea că ai să-l porți cu demnitate, îți mulțumesc pentru îndeplinirea datoriei adevărat ostășești pe câmpul de bătaie”.
12 mai 1866: este înaintat la gradul de locotenent.
1867, toamna: este numit director al școlii Regimentului 5 de linie Iași.
1 august 1868: devine comandant titular al companiei a 5-a cu „solda gradului de căpitan” și este detașat la Târgu Ocna pentru paza Castelului.
2 iulie 1870: se căsătorește cu Smaranda („Coca”, fiica căminarului Nastasachi Mihail din Târgu Ocna), în vârstă de nouăsprezece ani, absolventă a unui pension de „franțozească”. Cununia a avut loc la Biserica „Sf. Nicolae” din Bacău.
10 martie 1871: este avansat căpitan şi numit comandant de companie în Regimentul 3 Dorobanţi.
1 iunie 1871: se naște primul copil, Elena, viitoarea întemeietoare a casei de mode „Ella Savopol” din București.
17 aprilie 1872: se naște Mircea, viitorul general de artilerie și un desăvârșit maestru și profesor în arta călăriei.
28 noiembrie 1873: se naște Ecaterina, după căsătorie Teohari, stabilită la Târgu Neamț.
28 noiembrie 1874: se naște Eugeniu, viitorul scriitor Jean Bart.
1 martie 1876: se naște Maria, viitoarea soție a magistratului ieșean Alexandru Petroniu.
1877: în urma înfiinţării de noi regimente, este mutat în Regimentul 13 Dorobanţi şi numit comandant al Companiei 3 Târgu Frumos şi apoi al Companiei 1 din Batalionul 1, subunitate cu care participă la Războiul de Independență al României.
27 august 1877: se află în fruntea companiei sale care atacă şi cucereşte, alături de alte subunităţi române, redanul din faţa redutei Griviţa 1: „Căpitanul Botez, comandantul Companiei 1, care suferise cele mai multe pierderi, conduse trupa asemenea cu multă inteligenţă şi prevedere, făcînd mult rău turcilor”.
4 septembrie 1877: primeşte misiunea de a executa, cu subunitatea sa, o acţiune de recunoaştere în direcţia redutei Griviţa 2. Acţiunea este prezentată în Jurnalul de operaţii al Regimentului 13 Dorobanţi: „În ziua de 4 septembrie, Compania 1, sub comanda căpitanului Botez Panaite, primeşte ordin de la Divizia 4-a sa facă o recunoaştere la reduta Griviţa nr. 2 pentru a sili pe turci să-şi descopere forţele. Recunoaşterea reuşeşte, compania are numai 5 răniţi. Căpitanul Botez este felicitat de către comandantul diviziei şi citat pe armată printr-un înalt ordin cu nr. 86 din 2 octombrie şi în ziua de 16 octombrie a fost avansat la gradul de maior”. Generalul Alexandru Cernat, comandantul Armatei Române de operaţii, evidenţia astfel calităţile de comandant ale lui Panait Botez: „Asemenea, căpitanul Botez din 13 Dorobanţi, luînd parte distinsă la lupta de la 27 august, apoi în recunoaşterea armată dirijată în contra fortului nr. 2 bis în ziua de 4 septembrie, cînd a dat probe de multă bravură în conducerea trupei, fac aceasta cunoscut pe armată”. Pentru curajul şi bravura sa a fost decorat cu cele mai înalte distincții militare: „Steaua României” în grad de cavaler și „Virtutea Militară” de aur.
După război se stabilește la Iași și activează în armată, urcând pe treptele ierarhiei militare.
2 mai 1884: se naște Panaite-Octavian, viitorul critic literar Octav Botez.
26 iunie 1885: se naște Cezar-Constantin, viitor licențiat în finanțe.
1885: e avansat la rangul de locotenent-colonel.
1893: obține gradul de colonel și e numit comandantul Regimentului 13 „Ștefan cel Mare” și al Brigăzii 14 de infanterie.
15 septembrie 1894: e trecut în rezervă din oficiu „datorită limitei de vârstă”.
28 noiembrie 1896: e avansat la gradul de general de brigadă în retragere.
4 octombrie 1918: se stinge din viaţă, ca urmare a unei come diabetice.

Bibliografie:
Monahu, Constantin. Jean Bart (Eugeniu Botez), Viața și opera, Editura „Biblioteca Bucureștilor”, 2001, p. 8-23.
Şendrea, Eugen. Eroi băcăuani în lupta pentru independenţa şi unitatea României, Editura Vicovia, Bacău, 2009, p. 36-39.
Tucă, Florian; Cociu, Mircea; Chirca, F. Bărbați ai datoriei, 1877-1878. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1979, p. 32-33.
Enciclopedia judeţului Bacău, coord. Emilian Drehuţă, Editura Agora, Bacău, 2007, p. 108.