HORIA GANE

Scriitor

N. 10 aprilie 1936, în comuna Scăieni, judeţul Prahova (nume la naștere: Herman Gutman) – m. 6 iulie 2004, la Bucureşti. Părinţii, Samoil Gutman şi Hana (n. Sigler), muncitori, au fost deportaţi, între anii 1941 şi 1945, în lagărele din Transnistria.

Studii:
Școala elementară (1945-1950) și Școala Profesională Textilă (1950-l952) din Buhuși.
Facultatea Muncitorească (1954-1958, echivalentă studiilor liceale) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1956-1960, fără licență).
Curs de biblioteconomie (1961-l962).

Activitate profesională:
– muncitor la Fabrica de Postav din Buhuși (1952-l954)
– bibliotecar la Biblioteca Raională și la Clubul Şantierului Naval din Olteniţa (1962-1964)
– director al Bibliotecii Raionale Urziceni (1964-1967)
– activist cultural la Casa Regională a Creației Populare Bacău (1967-1968)
– redactor la Stația locală de radioficare (1968-1970)
– corector la revista „Ateneu” (1970-1974)
– bibliotecar metodist la Biblioteca Județeană Bacău (1974-1977)
– muncitor la Fabrica Proletarul din Bacău (1977-1978)
– funcționar la Federația Comunităților Evreiești din România, la Bacău, apoi la București (1978-l981)

Activitate literară:
Debut publicistic în „Scrisul bănățean” (1956).
Debut editorial cu volumul de versuri „Lumina întârziată” (1967).
A colaborat cu poezie și proză la revistele: „Albina”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Memoria”, „Minimum”, „Realitatea evreiască”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața Românească” ș.a.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1969).

Volume publicate:

  • Lumină întârziată. Versuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967 (Colecţia „Luceafărul”).
  • Dimineaţa noului venit. Roman, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1974.
  • Plante gânditoare. Versuri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1977.
  • Versuri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1981.
  • Puntea de hârtie. Poezii, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1986.
  • Frageda fire. Versuri, Editura „Ion Creangă”, Bucureşti, 1990.
  • Sânii la vremea caiselor. Poezii de vacanţă, Editura PH, Bucureşti, 1995.
  • Toleranţa. Poezii, Editura PH, Bucureşti, 1995.
  • Convorbind cu idealuri. Poeme, Editura PH, Bucureşti, 1996.
  • Voi spune îngerilor [roman], Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, Bucureşti, 2004.
  • Rochie de mireasă cu fluturi arămii. Roman, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2006.
  • Vis şi iubire. Poeme, ediție bilingvă, traducere în limba maghiară de Horvath Dezideriu, Ed. Agerpress, Bucureşti, 2006.

Manuscrise: Arta de a supraviețui (roman), Cartea de despărţire (roman), Cina de frunze (roman), Civilizația iubirii (poezii), Elena sau Grădinile suspendate ale Cuvântului (poem), Azilul cu clopoţei (nuvelă), O şansă la un milion! (piesă de teatru într-un act şi două tablouri), Hai să râdem la oglindă (poezii pentru copii), Ţară pentru doi copii (proză), Alfabetul (poezii pntru copii), Păzit cu aripi de fluturi (texte critice).

Horia Gane s-a afirmat în lirica deceniilor 7 și 8 cu o oarecare discreție impusă de numeroasele opreliști pe care le-a întâlnit în cale. După anii de deportare în Transnistria, a îndurat lipsurile crunte a unei familii sărace, compusă din mamă și doi copii, el fiind cel mai mic dintre ei, apoi a trecut prin câteva profesii care l-au tracasat, printr-o căsnicie nefericită și, în fine, după revoluția din decembrie 1989 părea să-și fi găsit un liman. Dar nici după ce a început vindecarea rănilor cauzate de comunism, nu putea spune că a găsit liniștea de a crea.” (Carol Isac, „Ultimele pagini ale unui poet”, în „Cartea”, nr. 4, 2005, p. 17).

Bibliografie:
Budău, Eugen. Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 467-470.
Mehr, Boris. Portret de poet – Horia Gane, în „Confluenţe literare”, nr. 298, 25 octombrie 2011.