Camelia Trandafir – Inserții balzaciene în romanul românesc
Concept clasicizat și, inevitabil, erodat prin uzură didactică, „balzacianismul” rămâne o provocare nu doar pentru istoricul și criticul literar, ci mai ales pentru profesorul de liceu, nevoit să-și adapteze în permanență atât „oferta”, cât și „discursul”. Din acest punct de vedere, lucrarea Cameliei Trandafir se înscrie tocmai în linia preocupărilor pentru ceea ce se cheamă, cu un clișeu, integrarea balzacianismul în predarea-receptarea romanului realist.
Dincolo de o serie de locuri comune privitoare la specificul genului epic și al romanului, volumul Inserții balzaciene în romanul românesc are meritul de a urmări avatarurile realismului balzacian în proza românească, insistând asupra creației lui Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu, G. Călinescu și Petru Dumitriu. Abordată în termeni de gen proxim și diferență specifică, problema balzacianismului depășește sfera strict teoretică, întrucât caută să surprindă, de fiecare dată, particularitățile din scrisul autorilor analizați, subliniind modul în care balzacianismul este adoptat&adaptat ca model și metodă.
Volumul poate fi împrumutat de aici.