RADU R. ROSETTI

by · Published · Updated

General, academician

N. 20 martie/1 aprilie 1877, în satul Căiuți, plasa Trotuș, județul Bacău – m. 2 iunie 1949, la Penitenciarul Văcărești (înhumat în cimitirul Bellu din Bucureşti).
Descendent din vechea familie boierească Rosetti. Fiul istoricului Radu Rosetti (1853-1926).

Repere biografice:
A crescut într-o familie care preţuia munca, cinstea, tradiţiile şi valorile spirituale ale neamului, dar şi cele ale culturii europene: „Întregul mediu în care trăiam era cult şi pot spune că, încă din cei fragezi ani, cartea ne-a fost înfăţişată ca ceva de care nu se poate lipsi un om”.

Studii: Gimnaziul clasic din Brăila, Liceul Naţional din Iaşi (examen de bacalaureat în 1895). În toamna anului 1895, a devenit student la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, unde a studiat doar doi ani. În 1897, s-a înscris la Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1899, când i s-a acordat gradul de sublocotenent, fiind încadrat în Regimentul 2 Geniu.
În 1903, a fost avansat locotenent şi transferat la Institutul Geografic al Armatei din Bucureşti.
În 1904, a fost admis la Şcoala Superioară de Război, pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune în 1906.
Pe 26 aprilie 1907, s-a căsătorit cu Ioana Știrbey (1885-1914), nepoata fostului domnitor al Țării Românești, Barbu Știrbei. Soții Rosetti au avut patru copii: Ileana (n. 1908), Radu (n. 1910), Ioana (n. 1912) și Elisabeta (n. 1914).
Începând din 1909, a predat la mai multe şcoli militare din Bucureşti: Şcoala de Aplicaţie a Ofiţerilor de Artilerie şi Geniu, Şcoala Pregătitoare de lnfanterie, Şcoala Superioară de Infanterie.
Între 23 iunie și 31 august 1913, fiind comandantul Companiei 12 din Regimentul Constanța No. 34, a participat la Campania din Bulgaria, fiind evidențiat de comandantul regimentului. Tot în 1913, a fost numit comandant al Şcolii de Subofiţeri de Infanterie.
În timpul Primului Război Mondial, a activat ca Șef al Biroului Operații din cadrul Marelui Cartier General, ca ofițer de Stat Major și apoi comandant al Regimentului 47/72 Infanterie. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pentru modul în care a condus regimentul în bătălia de la Mărășești: „Pentru vitejia și avântul cu care a condus regimentul în lupta de la Răzoare din 6 august 1917, aruncând la timp batalionul de rezervă în fața trupelor germane, le-a oprit avântul dând astfel timp rezervelor diviziei să cadă în spatele inamicului și să silească o retragere în dezordine. A fost grav rănit, în mijlocul trupelor sale.” (v. Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930, p. 101).
După război a fost numit atașat militar pe lângă Legația română de la Londra (iulie 1919 – octombrie 1920).
Pentru meritele sale militare și contribuția adusă la formarea României Mari, în anul 1919 a fost avansat la gradul de general, iar în 1924, înaintat general de brigadă. În același an a cerut trecerea în rezervă.
În perioada 1924-1931, a fost președinte al Consiliului de administrație al Muzeului Militar Național; pentru înființarea acestuia militase încă din 1914, când (prin Decretul nr. 1789/22 august 1914) a condus amenajarea unei secţii militare în cadrul Muzeului Naţional de Antichităţi, condus de Vasile Pârvan.
A fost ales membru corespondent (în 1927) și membru titular (în 1934) al Academiei Române. Exclus din cadrul acesteia în 1948, a fost repus în drepturi (post-mortem) după căderea regimului comunist, pe 3 iulie 1990.
Între anii 1935-1940, a condus Biblioteca Academiei Române.
În perioada 27 ianuarie – 11 noiembrie 1941 (în Guvernul Ion Antonescu), a ocupat funcția de Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor (ulterior, de la 1 iunie 1941, Ministru al Culturii Naționale și al Cultelor).
În august 1948, fost arestat din ordinul Tribunalului Poporului și condamnat (pe 19 ianuarie 1949) la doi ani de închisoare pentru „crime de război”. A murit în închisoarea Văcărești, la vârsta de 72 de ani.
Decorații: Ordinul „Mihai Viteazul”, cl. a III-a, (9 octombrie 1917), Ordinul „Meritul Cultural” pentru litere în gradul de Cavaler cl. I (7 iunie 1940), Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce (7 noiembrie 1941), „Coroana Italiei”, Ordinul „Distinguished Service” (Marea Britanie), distincţiile „Legiunea de Onoare” şi „Crucea de Război” (Franța).

OPERA
Memorialistică:

  • Mărturisiri I-II, Bucureşti, Editura „Bucovina”, 1940-1941 (col. „Convorbiri literare”).

Studii de istorie militară, monografi, corespondențe (selectiv):

  • Femeia şi răsboiul, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, 1908.
  • Memoriu asupra studiului actual al navigaţiunei aeriene şi organizaţia trupelor aerostiere în armatele străine, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, 1908.
  • Agenţi de legatură, Bucureşti, Tip. Universala, 1910.
  • Conflictul dintre Guvernul Moldovei și Mănăstirea Neamțului. Înainte de 1 Iunie 1858, București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1910.
  • Armatele de miliţii nu implică defensiva, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice Universala, 1911.
  • Lupta infanteriei, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice Universala, 1911.
  • Monografia părţii de răsărit a teritoriului ocupat, Bucureşti, Tip. Universala, 1913.
  • Însemnări ale unui comadant de companie, Bucureşti, Tip. Universala, 1913.
  • Încercări critice asupra răsboaielor din anii 1475 şi 1476 dintre Ştefan cel Mare şi Turci, Bucureşti, Atelierele grafice „Flacăra”, 1914.
  • Remember 1916-1919, Bucureşti, Ed. Librăriei Socec & Co, 1921.
  • Partea luată de regimentul 47/42 infanterie în războiul pentru întregirea neamului 1/14 august 1914 – 1/14 iulie 1918, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Răsăritul”, 1923 (lucrarea a primit Premiul „Gheorghe Asachi” al Academiei Române).
  • Studii asupra chipului cum se făptuia răsboiul de către Ştefan-Cel-Mare, Bucureşti, Cultura Naţională, 1925-1926.
  • Stephen the Great of Moldavia and the Turkish invasion (1457-1504), London, 1927.
  • Anglia şi poporul englez, conferinţă, Bucureşti, Editura Casa Şcoalelor, 1928.
  • Notele unui ofiţer norvegian înaintea şi în timpul Răsboiului de neatârnare 1876-1878, Bucureşti, Cultura Naţională, 1928.
  • Regulamentul infanteriei franceze din 1 August 1791 şi influenţa lui, Bucureşti, Cultura Naţională, 1928.
  • România în faţa viitorului război. Îndatoririle ofiţerilor de rezervă, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Răsăritul”, 1928.
  • Câteva săbii ale lui Constantin Brâncoveanu, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929.
  • L’influence du régime de la propriété foncière sur l’organisation, la tactique et la stratégie des armées roumaines au XV-me siècle, Bucarest, Cultura Naţională, 1929.
  • Jurnalul de operaţiuni al diviziei de infanterie de rezervă. Manuscris inedit: 23 iulie 1877 – 29 iulie 1878, Bucureşti, Cartea Românească, 1929.
  • Rapoarte daneze asupra războiului din 1877-1878, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929.
  • Corespondenţa generalului Iancu Ghica: 2 aprilie 1877 – 8 aprilie 1878, Bucureşti, Cartea Românească, 1930.
  • Evoluţia mijloacelor şi a chipului de făptuire a războiului de la moartea lui Ştefan-cel-Mare până la acea a lui Matei Basarab, 5 Volume, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1930-1933.
  • Ştiri mărunte şi note relative la istoria armamentului la noi. Când s-a adoptat Steagul Tricolor la noi, Bucureşti, Cultura Naţională, 1930.
  • Din vremea lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, Cartea Românească, 1932.
  • Graniţele Moldovei pe vremea lui Ştefan cel Mare, București, 1933.
  • Începuturile artei militare în cuprinsul României de azi, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1933.
  • Despre unele precizări recente a locurilor bătăliilor dela Doljeşti, Vaslui şi Scheia, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1934.
    • O mică întregire la istoria lui Ştefan-cel-Mare, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1934.
  • Un document inedit asupra mişcării dela 3 August 1865, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1934.
  • Din corespondenţa inedită a Principelui Milan al Serbiei cu colonelul Gheorghe Catargi în timpul războiului din 1877-1878, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1935.
  • Gânduri despre vitejie în trecutul românesc. Discurs rostit la 27 mai 1935 în şedinţa solemnă, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1935.
  • Însemnătatea istorică a căderei Plevnei, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1937.
  • Termenii militari din dicţionarele şi enciclopediile noastre, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului,
  • Un uitat. Generalul I. Em. Florescu, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1937.
  • Cultura militară, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1938.
  • Familia Rosetti. I. Coborîtorii moldoveni ai lui Lascaris Rousaitos, București, Imprimeria Naţională, 1938 (Academia Română. Studii şi cercetări).
  • Steaguri, prapure (polemici), Bucureşti, Monitorul Oficial. Imprimeria Naţională, 1938.
  • Ambulanţa doamnelor din Iaşi în 1877-1878, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1940.
  • Câteva scrisori şi documente turceşti privitoare la ţările noastre, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1940.
  • Familia Rosetti. II. Celelalte ramuri, București, Imprimeria Naţională, 1940 (Academia Română. Studii şi cercetări).
  • Un nou studiu asupra artei militare la români, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1940
  • Participarea populaţiei civile la războiul din 1877-1878, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1941.
  • Ecoul printre românii din Paris a intrărei oştirei lui Bem în Moldova (august 1849), Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Mihail Kogălniceanu, 1942.
  • Care au fost adevăratele efective ale unor armate din trecut, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1943.
  • Corespondenţa maiorului D. Giurescu, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1946.
  • Făuritorii de seamă ai neatârnării României, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1946.
    • O despărţenie în anul 1850. Pricina şi urmările sale, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1946.
  • Biblioteci naţionale. Paris, Londra, Washington, Moscova, Acad. Română, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1947.
  • Istoria artei militare a Românilor pînă la mijlocul veacului al 17-lea, București, Imprimeria Naţională, 1947.
  • Moartea vitează a unor ofiţeri: 1877-1878, București, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1947.

Volume postume:

  • Pagini de jurnal, ed. îngrij. de Cristian Popişteanu, Marian Ştefan, Ioana Ursu, Bucureşti, Ed. Adevărul, 1993.
  • Mărturisiri (1914-1919), ed. îngrijită, studiu introductiv şi note: Maria Georgescu, Bucureşti, Ed. Modelism, 1997.
  • Istoria artei militare a românilor până la mijlocul veacului al XVII-lea, ed. ingrijită, studiu introductiv și note de Petre Otu, Bucuresti, Ed. Corint, 2003.
  • Învăţăminte din războiul în curs, ed. îngrijită şi note de Maria Georgescu şi Andrei Pippidi, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2003.
  • Mărturisiri, I-III, ed. îngrijită, studiu introductiv şi note: Maria Georgescu, Bucureşti, Ed. Litera, 2020.

„Dincolo de faptul că Radu R. Rosetti a fost un OM care a făcut şi a scris istorie, el s-a aflat deseori între sau în preajma principalilor actori ai scenei politice din epoca sa. Să reamintim că venea dintr-o veche şi importantă familie boierească, cu un arbore genealogic impresionant, că a fost un apropiat al Casei Regale, îndeosebi al regelui Ferdinand Întregitorul, cât şi al reginei Maria; s-a numărat printre cei mai fideli colaboratori şi sfătuitori ai marelui om politic Ion I.C. Brătianu, având şi legături de rudenie cu acesta. A fost, în fapt, un apropiat al tuturor Brătienilor. A fost martor al unor evenimente la care au participat mari personalităţi ale vremii sale, de la regele Ferdinand la regele George al IV-lea al Marii Britanii, de la Ion I.C. Brătianu sau Al. Marghiloman la George Clemanceanu sau Lloyd George; de la mareşalii Al. Averescu şi C. Prezan la mareşalii Joseph Joffre şi Mackensen. A fost colaborator şi prieten cu generalul H. Berthelot, şeful Misiunii militare franceze în România în anii Primului Război Mondial, dar şi cu ofiţerul superior Ion Antonescu, viitorul mareşal şi conducător al statului român între anii 1940-1944.” (Ioan Mitrea, în Acta bacoviensia, vol. V, 2010, p. 271-272).

Bibliografie:
Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române. Dicţionar: 1866-2003, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, p. 729.
Eugen Budău, Bacăul literar, Iași, Ed. Universitas XXI, p. 104-107.
Liviu Mărghitan, Ioan Mitrea, Membrii Academiei Române din judeţul Bacău, Bacău, Ed. Vicovia, 2008, p. 61-65.
Maria Georgescu, În vâltoarea războiului. Radu R. Rosetti, Bucureşti, Ed. Litera, 2019.
Nicolae Petrescu-Redi, „Generalul Radu R. Rosetti, între moşia cea mică – Brusturoasa şi moşia cea mare – România”, în Convorbiri literare, nr. 12, dec. 2015, p. 192-195.
Vasile Secrieru, „Radu R. Rosetti – istoric militar, academician şi bibliotecar”, în Confluențe bibliologice (Bălți), nr. 1-2, 2006, p. 31-33.