VASILE ALECSANDRI

Scriitor, academician
N. 14 iunie 1818/ 21 iulie 1821, în Bacău – m. 22 august 1890, la Mirceşti, judeţul Roman (azi, în județul Iaşi).
Provine dintr-o familie boierească, fiind fiul medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns vornic în 1844) și al Elenei (născută Cozoni). Există două ipoteze cu privire la nașterea sa: data de 14 iunie 1818 (se bazează pe o mărturie de mitrică emisă de Mitropolia Moldovei în 1835) și data de 21 iulie 1821 (care apare în scrierile cu caracter autobiografic ale scriitorului: „Sunt născut în Bacău, în anul 1821, luna iulie”). Există și o a treia ipoteză bazată pe documente din arhivele Sorbonei (liste cu bacalaureați și studenți înscriși la Drept), care conțin data de 14 iunie 1819, declarată de poet în 1835 la Paris, dar infirmată ulterior.

Repere biografice:
1827: ia primele lecţii acasă, de la dascălul maramureşean Gherman Vida, profesor la Seminarul Socola.
1828-1834: îşi continuă învăţătura la pensionul lui Victor Cuénim, deschis în 1828 la Iaşi.
1834-1839: este trimis să studieze la Paris, împreună cu alţi tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Alexandru Ioan Cuza. După trecerea bacalaureatului în litere („brillamment”, pe 27 octombrie 1935) se înscrie la Facultatea de Medicină, dar abandonează pentru că nu-i place. În 1936 urmează cursurile Facultăţii de Drept, însă după câteva luni renunţă („L’aridité de ces études me répugne”). Pentru a se putea înscrie la Școala de Poduri și Șosele, s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe, dar nu l-a trecut. Din 1838 se dedică literaturii, scriind primele versuri în limba franceză (poemul oriental „Zunarilla”, balada „Cazacul” și „Odă lui Lamartine”).
1939: revine în țară, la Iași, și ocupă (până în 1846) funcţia de „şef al mesii despăgubirii scutelnicilor şi a pensiei răsplătitoare” la Vistierie.
1840: debut cu nuvela romantică „Buchetiera de la Florenţa”, publicată în paginile „Daciei literare” (nr. 3, mai-iunie), și debut în teatru cu piesa „Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă, pe 18 noiembrie, de Costache Caragiale la Teatrul din Iași.
1840-1842: director al Teatrului Național din Iaşi.
1844: redactor al revistei de cultură „Propăşirea (Foaie pentru interesurile materiale și intelectuale)”, apărută la Iași, între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844.
1845: o cunoaște pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgostește și căreia, după moartea timpurie din 1847, îi dedică poezia „Steluța” și apoi întreg ciclul de poezii „Lăcrimioare”.
1848, martie: începe mişcarea revoluţionară din capitala Moldovei. Alecsandri scrie „Deşteptarea României” şi redactează împreună cu alţi patrioţi petiţia cuprinzând revendicările ce trebuiau aduse la cunoştinţa domnitorului Mihail Sturza. După înfrângerea mișcării pașoptiste este exilat. Călătorește prin Austria și Germania și se stabilește la Paris. Din perioada exilului datează poeziile „Adio Moldovei” și „Sentinela română”.
1849: membru al Comitetului unic al emigraţiei din Moldova şi Muntenia. Scrie primele „cântece comice” („Șoldan Viteazul”, „Mama Anghelușa”) și câteva scenete muzicale.
1850-1853: arhivist la Arhivele Statului din Iaşi.
1851: membru în Comisia pentru reorganizarea învăţământului public din Moldova.
1852: imprimă primul număr al „României literare”, dar revista e suspendată de cenzură mai înainte de a fi difuzată.
1854: moare tatăl scriitorului; preluându-şi moştenirea, Alecsandri eliberează ţiganii robi de pe moşiile sale.
1855: apare sub conducerea sa, în perioada 1 ianuarie – 3 decembrie, revista „România literară”.
1857: este ales deputat de Bacău în Divanul ad-hoc al Moldovei, funcție din care va demisiona. Pe 3 noiembrie, din relația cu Paulina Lucasievici (1841-1921), i se naște o fată, Maria (o va adopta în 1874).
1858: membru în Comitetul central al Unirii de la Iaşi şi membru în Adunarea Electivă a Moldovei. În acest context, a fost candidatul la tron care întrunea cele mai multe voturi din partea aripei liberale a Partidei Naţionale, însă a refuzat, propunându-l pe Costache Negri. În final, Alexandru Ioan Cuza avea să devină primul domn al Principatelor Unite.
1859: este numit ministru de Externe al Moldovei, deputat şi ministru plenipotenţiar la Paris și pleacă într-o lungă misiune diplomatică pentru a obţine recunoaşterea dublei alegeri a lui Cuza de către marile puteri europene.
1860: abandonează activitatea politică şi se retrage la Mirceşti, unde se dedică scrisului.
1861: îndeplineşte o nouă misiune diplomatică, încredinţată de Al. I. Cuza.
1866, aprilie: membru fondator al Societăţii Literare Române, devenită, la 1 august 1867, Societatea Academică Română, iar din 1879, Academia Română.
1871, 23 august: este ales membru de onoare al Societății Academice Române.
1873, 30 martie: Tribunalul județului Bacău emite actul de naștere al poetului, la solicitarea acestuia.
1875: la Editura Socecu, apar șapte volume din seria „Opere complete”: Partea I, Teatru (vol. I-IV) și Partea a II-a, Poezii (vol. I-III), un an mai târziu apărând volumul Partea a III-a, Proză.
1876, martie: e decorat de rege cu medalia „Bene Merenti”. Pe 3 octombrie se căsătorește cu Paulina Lucasievici.
1877, 9 mai: proclamarea Independenţei Ţării în Parlament. Alecsandri scrie poezia „Balcanul şi Carpatul”, cu care inaugurează ciclul „Ostaşii noştri”.
1878: i se decernează medalia de aur pentru „Cântecul gintei latine” (scris în toamna anului 1877), de către Societatea pentru Studiul limbilor romanice din Montpellier (Franța), din juriu făcând parte și poetul francez Frederic Mistral.
1879: este desemnat să conducă Secțiunea literară a Academiei Române, fiind de șapte ori consecutiv președinte al acesteia (1879-1885). Pe 30 septembrie, are loc reprezentația piesei „Despot vodă” la Teatrul Național din București.
1881, aprilie: i se decernează Marele Premiu „Năsturel-Herescu” al Academiei Române pentru „Despot-Vodă”, „Ostașii noștri” și „Legende nouă”.
1883, 16 martie: este ales membru corespondent la Academiei „des Sciences, Agriculture, Arts et Belles-Lettres d’Aix-en-Provence”.
1884, 6 martie: e desemnat să conducă Academia Română în calitate de președinte interimar, în sesiunea din acest an.
1885, ianuarie: este numit ministru plenipotenţiar al României la Paris, post pe care îl va deţine până la moarte.
1890, 22 august, ora 20,45: se stinge din viaţă la Mirceşti (de cancer) şi este înmormântat, pe 26 august, ora 14, în grădina casei, cu onoruri militare. Au participat aproximativ 5.000 de persoane, între care: Ion Bianu, din partea Academiei Române, Alexandru Lahovari, ministrul Afacerilor Străine, Gheorghe Ionescu-Gion, reprezentantul presei la București ș.a. Toate societăţile literare şi toate ziarele din ţară au trimis reprezentanți. Regele, aflat în străinătate, a trimis un adjutant să-l reprezinte şi să depună pe mormânt o coroană. În 1928, din iniţiativa Academiei Române, deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu.

SCRIERI

  • Farmazonu din Hărlău. Comedie în trii acte (Înfăţoşată pentru ănteiaşi dată la deschiderea Teatrului Naţional din Iaşi, luni în 18 Noembrie 1840). Iaşi, 1840;
  • Modista şi cinovnicul. Comedie intr’un act. Iaşi, 1841;
  • Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului. Comedie în 3 acte. Iaşi, 1844;
  • Comedie în 1 act. Iaşi, 1844, 1845;
  • Iasii în Carnaval. Tablou în 3 acturi. Iaşi, 1845;
  • Un rămăşag. Comedie-vodevil în 1 act. Iaşi, 1846;
  • Piatra din casă. Comedie cu căntece în 1 act. Iaşi, 1847;
  • Protestaţie în numele Moldovei, a omenirei şi a lui Dumnezeu. Iaşi, 1848;
  • O nunta ţerâneascâ. Scene naţionale în 1 actu. Iaşi, 1850;
  • Repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri. Tom. I. Comedii, Vodeviluri şi Operele. I. Iorgu de la Sadagura. II. Creditorii. III. Iaşii în carnaval. IV. Rămăşagul. V. Peatra din casă. VI. Nunta ţărănească. VII. Scara mâţii. VIII. Chiriţa în Iaşi. IX. Craiu nou. X. Doi morţi vii. XI. Chir Zuliaridi. XII. Chiriţa în provincie. Cânticele comice: I. Şoldan Viteazul. II. Angheluşa Doftoroae. III. Herşcu Boccegiul. Iaşi, 1852; II. Lipitorile Satului. Rusaliile. Sgîrcitul râsipitor. Ultra-demagogul. Ultra-retrogradul. Iaşi, 1863;
  • Poezii poporale. Balade. Cântice bătrâneşti adunate şi îndreptate, I-II. Iaşi, 1852-1853;
  • Doine şi lăcrimioare. Paris, 1853; ediţia a 2-a, Iaşi, 1863;
  • Potpuri literar (în colaborare cu Matei Millo). Iaşi, 1854;
  • Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautes Danubiennes), prefaţă de A. Ubicini. Paris, 1855;
  • Cetatea Neamţului sau Sobieţki şi plăieşii români. Iaşi, 1857;
  • Păcală şi Tândală. Dialogu Politicu. Iaşi, 1857;
  • Rumänische Volkspoesie. Gesammelt und geordnet von B. Alexandri. Deutsch von W. v. Kotzebue. Berlin, 1857;
  • Salba literară. Istoria unui galbin. Buketiera dela Florenţa. O primblare la munţi. Borsek. Iassi în 1845. Balta albă. Un salon din Iassi. Călătoria dela Baiona la Gibraltar. Critica. Romanii şi poesia lor. Cinel Cinel, Vivandiera. Sobiezki şi plaeşii. Pâcala şi Tândala. Iassi, 1857;
  • Vioara teatrului românesc. Culejere de Cântice şi de Cupleturi din Repertoriul dramatic a D-luï V. Alecsandri. Iaşi, 1857;
  • Virágok a román (oláh) népköltészet mezejéröl. Pest, 1858;
  • Conto popolare Moldavo. Posto în versi da Basilio Alecsandri. Tradotto da G. Vegezzi-Ruscalla e offerto alla sua cara figliuola Ida nel suo onomastico dell’anno 1858. Torino, 1858;
  • Clevetici ultra-demagogul şi Timofte Napoilă ultraretrogradul. Cânticele comice. Iaşi, 1861;
  • Grammaire de la langue roumaine par V. Mircesco précédée d’un aperçu historique sur la langue roumaine par A. Ubicini. Paris, 1863;
  • Lipitorile satelor. Drama în 3 Acturi şi 2 Tablouri. Ultra-demagogul şi ultra-retrogradul. Cănticele comice. Iaşi, 1863;
  • Rusaliile în satul lui Cremine. Vodevil într’un act. Iaşi, 1863;
  • Zgârcitul risipitor. Drama în 4 acturi. Iaşi, 1863;
  • Légendes et Doïnes Roumaines imités de M. B. Alexandri, Ancien Ministre de l’Instruction Publique, et Poésies Diverses par Rocaresco. Paris, 1864, 1865;
  • Poezii populare ale românilor. Partea I: Legende-Balade. Căntece bătrâneşti. Partea II: Doine şi Hore. Bucureşti, 1866;
  • Millo director sau Mania posturilor. Comedia e cu cântece în 1 act. Cernăuţi, 1867;
  • Légendes et doines. Chants Roumains imités de M. B. Alexandri [par] Antonin Roques. Paris, 1868;
  • Cuiul în părete. Comedie într’unu actu. [187?];
  • Hartă Rezeşul. Operetă comică într’unu actu. Iaşi, 1871;
  • Dumbrava roşie. 1497. Poem istoric dedicat amicului meu C. Negre. Iaşi, 1872;
  • Boieri şi ciocoi. Comedie în cinci acte (1840-1846). Bucureşti, 1874;
  • Opere complete. Partea I. Teatru. Vol. I-IV. Bucureşti, 1875
  • Opere complete, Partea II. Poezii. Vol. I-III. Bucureşti, 1875;
  • Opere complete, Partea III. Proză. Bucureşti, 1876. Cuprinde: Căletorii şi studii. Istoria unui galbîn. Bucheliera de la Florenţa. Iaşii în 1844. Un salon din Iaşi. Românii şi poesia lor. O primblare la munţi. Borsec. Balta-albă. Căletorii în Africa. Stanţe epice de d. Aristia (Prinţul român). Tabla mişeliilor. Cântice de stea şi povestea vorbei de A. Pan. Un episod din 1848. Dicţionar grotesc. Biografii. Necolae Bălcescu. Costache Filipescu. Alecu Russo. Constantin Negruzzi. Prosper Mérimée;
  • Cântul gintei latine. Presentat Societăţii limbelor romane de la Montpellier pentru concursul din Maiu 1878. Textul românescu însoçit de traducerea francese şi italiană = Le chant de la race latine présenté à la Société des langues romanes de Montpellier pour le concours de Mai 1878. Texte roumaine suivi de la traduction française et italienne, avec la manière de prononcé à l’usage des Français = II canto della stirpe latina presentato alla Società delle lingue romanze di Montpellier per II concorso di Maggio 1878. Testo romano colla traduzione italiana e francese. Roma, 1878;
  • Le chant du latin. Poésie Couronnée au concours de Montpellier. Traduite en vers par Frédéric Damé. Bucarest, 1878;
  • La Rumania. Inno e traduzione del canto La gente latina di B. Alexandri. Rumania. Traducerea Marco Antonio Canini. Bucuresci, 1878;
  • Peneş der Curcan. Bucarest; Braşov, 1878;
  • Ostaşii noştri. Bucureşti, 1878;
  • Légendes et doines. Chants Populaires Roumaines d’après les recueils de M. B. Alexandri [par] Antonin Roques. IV-e éd. Paris, 1879;
  • Despot-Vodă. Legendă istorică în versuri. 5 acturi şi 2 tablouri. 1558-1561. Bucureşti, 1880;
  • Hora unirei. Lou corus de l’unien. Traducien Francés Vidal. Dicho et Jue flourau de Fourcauquie en mai 1882. Ais-de-Prouvèço, [1882];
  • Les Bonnets de la comtesse. Comédie en un acte, en vers. Bucureşti, 1882;
  • Il canto delle stirpe latina. Tradotto in versi italiani da Gaetano Carlo Mezzacapo. Roma, 1883;
  • Conferinţa ţinută la Ateneu în diua de 1 Aprilie 1884 de V. Alecsandri şi General Florescu în ajutorul şcoalei normale a Societatei pentru invetiatura poporului roman (secţiunea de Ilfov). Bucuresci, 1884;
  • Fontâna Blanduziei. Piesă în 3 acturi şi în versuri. Bucureşti, 1884;
  • Ovidiu. Bucureşti, 1885;
  • Rounsard a Toulousa. Balada en rouman de Roumania. Legida lou VII de Mai MDCCCLXXXII per V. Alecsandri davans la Court d’Αmour de Clapiès e virada en verses Mount-Pelici renés par Albert Arnavielle. Mount-Peliè, 1885;
  • Cinq poésies roumaines d’Αlecsandri. La légende de l’alouette. La chaine de Sibérie. La légende du muguet. Le sergent. Le poète d’Orient au félibre de Languedoc. Traduites en vers provençaux et accompagnées d’une version française par Alphonse Tavan, majoral du Félibrige, Membre de la Société pour l’étude des Langues romanes, Chevalier de l’ordre de la Couronne de Roumanie. Montpellier, 1886;
  • Peneş Curcanul. Poesie. Braşov, 1886;
  • Povestea unei păsărici. Braşov, 1886;
  • Toma a lui Moş sau Românul la bătrâneţe (Legendă populară). Fragile (Istorioră morală). Braşov, 1886;
  • Oprişanul. Legendă populară. Braşov, 1887;
  • Sentinela Română. Poesie. Braşov, 1887;
  • Dramă în 5 acturi şi în versuri. Bucureşti, 1890;
  • Căletorie în Africa. Cernăuţi, 1891.

A colaborat (semnând şi cu pseudonime) la revistele: „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Dacia literară”, „Bucovina”, „Zimbrul”, „Steaua Dunării”, „Concordia”, „Ilustraţiunea”, „Revista română”, „Convorbiri literare”, „Foaia Soţietăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina”, „Literatorul” ş.a.

Poezia lui Alecsandri caracterizează o vreme în care cultura, o cultură destul de superficială, era apanajul aproape exclusiv al unei singure clase sociale: boierimea (cea mare şi parte din cea mică), clasă din care făcea parte şi poetul. Acea clasă, bucurându-se de puterea politică şi de cea mai mare parte a bogăţiilor ţării, avea parte de un trai din cele mai uşoare şi din cele mai dulci, nu cunoştea nevoia, plăcerile de tot felul şi dragostea alcătuiau, pe lângă intrigă şi dorinţă de a-şi spori averea, ocupaţia de predilecţie. (…) Întâiele poezii ale lui Alecsandri, „Doinele şi Lăcrimioarele”, cântă mai ales dragostea, de obicei o dragoste mai mult uşoară, altele sunt de caracter eroic sau patriotic, iar forma şi versificarea lor era neasămănat mai presus de acele ale poeziilor lui Conachi, singurele ce, pe lângă cântecele de inimă albastră cântate de ţiganii lăutari, erau cunoscute în ţară. Succesul şi răspândirea lor era deci lucru de prevăzut: Alecsandri cânta doar într-o formă nouă şi mai perfectă decât se cântase până atunci simţiri şi tendinţe împărtăşite de întreaga clasă de sus a ţării, iar poeziile lui patriotice şi naţionaliste izbuteau să găsască răsunet chiar în inimile unor oameni a căror cultură nu era superioară acelei ce astăzi se dă în întăia clasă primară.” (Radu Rosetti, „Amintiri”, Ed. Humanitas, 2017, p. 543)

Bibliografie:
Bogdan-Duică, Gheorghe. Vasile Alecsandri. Povestirea unei vieţi, Ed. Cultură Naţională, Bucureşti 1926.
Călinescu, George. Vasile Alecsandri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965.
Chiscop, Liviu. Cazul Alecsandri (O ivire pe lume romantică. Adevăr și legendă despre obârșia poetului), Ed. Grigore Tabacaru, Bacău, 2013.
Coloşenco, Sergiu. Vasile Alecsandri. Viaţa şi opera, Ed. Sfera, Bârlad, 2019.
Dănilă, Ioan. Alecsandri, băcăuanul (pledoarii documentare şi jurnalistice), Ed. Alma Mater, Bacău, 2008.
Ghiţulescu, Emil. Vasile Alecsandri. Monografie,  Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
Nicolescu, George Cristea. Viaţa lui Vasile Alecsandri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975.
Zotta, Sever. La centenarul lui Vasile Alecsandri. 1821-1921, Editura Muzeului municipal Iaşi, 1921.
Bibliografia românească modernă (1831-1918), Vol. 1: A-C, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 46-56.
Galben, Cornel. Personalități băcăuane, III, Ed. Corgal Press, 2009, p. 18-32.
Mărghitan, Liviu; Mitrea, Ioan. Membrii Academiei Române din judeţul Bacău, Ed. Vicovia, Bacău, 2008, p. 27-31.
Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române. Dicţionar (1866-2003), Editura Academiei Române; Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 36.
Cosmescu, Marin. Obârşia poetului Vasile Alecsandri, în Carpica, XXII, 1991, p. 101-106.
Falcan, Dan. Veselul Alecsandri, în Historia, nr. 234, iul. 2021, p. 10-17.
Novac, Vasile; Rotaru, Elena. Presa vremii, despre înmormântarea lui Vasile Alecsandri, în Acta Moldaviae Meridionalis, XV-XX, II, 1993-1998, p. 90-96.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri