MIRCEA CANCICOV

by · Published · Updated

Avocat, politician, academician
N. 24 august 1884, la Bacău (în familia cu șase copii a soţilor Raluca și Theodor Cancicov) – m. 25 decembrie 1959, în Penitenciarul Râmnicu Sărat, județul Buzău.

Studii: Şcoala Nr. 3 de Băieţi din Bacău (1891-1895), Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău (1895-1903), Facultatea de Drept din Bucureşti (1903-1907).

Activitatea profesională:
Între anii 1907 şi 1934, a practicat avocatura în cadrul Baroului Bacău. A fost solicitat să pledeze în procese dificile, fiind unul dintre cei mai apreciați avocați.
A fost profesor universitar la Catedra de Finanțe, din cadrul Facultății de Drept din București.
A fost vicepreședinte și administrator delegat al Banque de Crédit Roumain.

Activitatea politică:
În 1932 i s-a încredinţat preşedinţia Partidului Național Liberal din Bacău.

Funcţii guvernamentale:
– Subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (2 octombrie 1934 – 28 august 1936).
– Ministrul Finanțelor în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (29 august 1936 – 14 noiembrie 1937; 17 noiembrie – 28 decembrie 1937) și în Guvernul Miron Cristea (11 februarie – 29 martie 1938; 30 martie 1938 – 31 ianuarie 1939). În perioada 11 februarie – 29 martie 1938, a îndeplinit și funcția de Ministru al Justiției ad interim.
– Ministrul Economiei naționale în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (11 mai – 3 iulie 1940) și în Guvernul Ion Antonescu (10 noiembrie 1940 – 27 ianuarie 1941).
În 1938, a fost desemnat (alături de Istrate Micescu, Armand Călinescu, Constantin Argetoianu și Gheorghe Tătărescu) să elaboreze un proiect de Constituție, emis sub deviza „salvării României contemporane”.

Activitatea edilitară:
Unele edificii din Bacău sunt legate strâns de personalitatea lui Mircea Cancicov: sediul Asigurărilor Sociale (azi, Policlinica Veche), Administraţia Financiară (azi, Poşta Centrală); Liceul de Fete (azi, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”), Școala Normală de Învățători (azi, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”), Şcoala nr. 6 din Cartierul C.F.R. ş.a.
Un sprijin financiar consistent (de 960.000 lei) a venit din partea Ministerului Finanţelor în vederea restaurării Bisericii din Borzeşti, fapt pentru care Mircea Cancicov va fi receptat în conştiinţa publică drept al doilea ctitor. De asemenea, în timpul ministeriatului şi cu contribuţia lui directă s-a înălţat Biserica „Sf. Gheorghe”, în cartierul C.F.R. din Bacău.
Parcul central din Bacău (care a fost denumit succesiv: Parcul nou, Parcul Eminescu și Parcul Libertății) a fost amenajat tot din inițiativa lui, după un proiect întocmit de peisagistul Eduard Pinard (în 1936) și îmbunătățit de arhitectul George Sterian.

Afilieri științifice:
A fost ales membru de onoare al Academiei Române (pe 22 iunie 1937) și al Academiei de Științe din România (pe 28 mai 1938). În 1948, după condamnarea politică, a fost radiat din rândul membrilor Academiei Române, fiind repus în drepturi pe 3 iulie 1990.
Pe plan internațional, președintele Republicii Franceze i-a conferit distincția „Cordonul Legiunii de Onoare” (în 1937).

Detenția și moartea:
Mircea Cancicov a fost arestat pe 5 octombrie 1946 și condamnat (de către Curtea Supremă prin sentința nr. 1510/1948) la 20 de ani de temniță grea pentru crimă de război, singura sa „vină” fiind aceea de a fi fost membru al Guvernului Antonescu. A trecut prin penitenciarele Văcărești, Aiud și Râmnicu Sărat, unde s-a îmbolnăvit grav. Neprimind ajutor medical, a murit în ziua de 25 decembrie 1959.

In memoriam:
În Bacău, pe strada Vasile Alecsandri nr. 3, se află Casa Cancicov, înscrisă în Lista monumentelor istorice. În perioada dintre cele două războaie mondiale, aceasta a găzduit câteva dintre cele mai importante personalități ale României: Mareșalul Ion Antonescu, scriitorul Liviu Rebreanu, marele muzician George Enescu, pictorul Nicolae Tonitza ș.a.
La 4 octombrie 1997, pe fațada casei s-a aplicat o placă de marmură pe care a fost înscris numele ministrului băcăuan și al soției acestuia, scriitoarea Georgeta Cancicov.
Tot atunci, Parcul central din Bacău a primit numele său (Cancicov), odată cu dezvelirea bustului său de bronz realizat de sculptorul Mihai Bejenariu.
În 1995, poetul Victor Munteanu a pus bazele Fundației Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov” Bacău.
În Balcic se află „Vila Cancicov”, opera arhitectei Henrieta Delavrancea-Gibory, ridicată în anul 1936 și înconjurată de o frumoasă grădină terasată.
Pe 22 septembrie 2011, în Bacău a fost inaugurat Centrul de Afaceri și Expoziții „Mircea Cancicov”.
Pe 1 martie 2012, consilierii locali din Bacău i-au conferit, post mortem, titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Bacău.

Bibliografie:
Galben, Cornel. Personalități băcăuane, I, Ed. Corgal Press, Bacău, 2000, p. 42-45.
Mărghitan, Liviu; Mitrea, Ioan. Membrii Academiei Române din judeţul Bacău, Ed. Vicovia, Bacău, 2008, p. 87-92.
Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române. Dicţionar (1866-2003), Editura Academiei Române; Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 161.
Tuluş, Arthur-Viorel. Ctitor de edificii băcăuane – Mircea Cancicov, în vol. „România 100. Băcăuani în Marele Război şi la Marea Unire”, Ed. Babel, Bacău, 2018, p. 188-189.
Ciută, Jean, Mircea Cancicov – concitadinul nostru, în Carpica, XXVI-2, 1997, p. 165-167.
Munteanu, Vilică, Un fiu al Bacăului: Mircea Cancicov, în Carpica, XXIV, 1993, p. 239-242.
Ungureanu, Elena. Neamul Cancicov în date istorice, genealogice şi iconografice, în Carpica, XXXV, 2006, p. 191-204.