GEORGE GENOIU

by · Published · Updated

Dramaturg, critic de teatru
N. 31 august 1933, în comuna Armăşeşti, județul Ialomiţa – d. 5 februarie 2016, la Ploieşti.

Studii: Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiesti (1953); Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, specialitatea critic de teatru (1962, teza de licența: „Metafora scenică în arta spectacolului românesc”).

Activitate profesională:
– metodist şi director al Casei Regionale a Creaţiei Populare din Galaţi (1961-1964);
– inspector pe probleme de artă la Comitetul regional pentru cultură Bacău (1964-1967);
– secretar general de redacție, redactor (ianuarie 1968 – iulie 1982; august 1989 – martie 1990) și redactor-șef (august 1982 – iulie 1989) al revistei „Ateneu” din Bacău;
– în martie 1990 se mută în București, transferându-se la Societatea teatrală „Scorpion”, ca redactor-șef al revistei „Scorpion”; ulterior, înfiinţează şi conduce Casa de Presă și Editură „Rampa şi Ecranul” și lansează revistele: „Monitor magazin”, „Monștri sacri”, „Rampa și Ecranul”, „Interconect”, „Curierul de Bărăgan”.

Activitate publicistică:
– 1955: debut literar, cu versuri, în revista „Tânărul scriitor” (București);
– 1963: debut în critica teatrală, în revista „Tribuna” (Cluj);
– 1968, octombrie: debut în dramaturgie, în revista „Ateneu” (Bacău), cu piesa într-un act „Umbrelă pentru singurătate”.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău (2002).

OPERA

  • Seara în faţa cerului. Piesă într-un act. Bucureşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă, 1973, 32 p.
  • Drumul încrederii. Piesă-portret. Indicaţii de regie Radu Boroianu. Bucureşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Institutul de cercetări etnologice şi dialectologice, 1978, 111 p.
  • Fratele mai mare. Piesă într-un act. Indicaţii de regie de Constantin Dinischiotu Bucureşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice, 1980, 54 p. (Teatru).
  • Teatrul de toate zilele. Iaşi, Ed. Junimea, 1980, 240 p. (Arlechin). Cuprinde: I. Gânduri despre teatru. II. Spectacole.
  • Însoţitorul nevăzut. Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1983, 408 p. (Teatru).
  • Trecere prin verandă. Iaşi, Ed. Junimea, 1984, 200 p. (Dramaturgi contemporani).
  • Doi pentru un tango. Bucureşti, Editura Eminescu, 1986, 388 p. (Teatru comentat).
  • Subiecte teatrale. Motive, procedee, stări. Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987, 275 p.
  • Conversaţie în oglindă. Comedie provincială. Bucureşti, Editura Eminescu, 1989, 176 p. (Rampa).
  • O lume captivă. Bucureşti, Editura Eminescu, 1996, 88 p. (Teatru).
  • Teatru. Ediţie de autor. Cu o postfaţă de Ileana Berlogea. Bucureşti, Casa de Editură și Presă Rampa şi Ecranul, 1997, 832 p. (Excelsior. Scriitori contemporani). Cuprinde: Trilogia captiva. Conversaţii provinciale. Acasă, vieţi destrămate. Viaţa secretă a dramei şi alte subiecte.
  • Dansând cu destinul. Din ciclul Dramele decăderii. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2000. 56 p.
  • Dramele decăderii (piese de teatru scrise între anii 1994-2000). Bucureşti, Casa de Editură și Presă Rampa şi Ecranul, 2000. 446 p. (Excelsior. Scriitori contemporani).
  • The Dramas of decadence. Plays Written between 1994 and 2000. Translation by Alina Carac. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2000, 112 p. Cuprinde: The old man and the innocent, The Hunting logde, Trivial tango.
  • Titircă, inimă bună ( Palavre şi adulter la Domeniile Marvila). Pamflet antioligarhic plănuit de I.L. Caragiale „dă-dămult… mai dă-dămult”. Prefaţă de Mircea Ghiţulescu. Bucureşti, Fundaţia Culturală Casa de Presă şi Editură Rampa şi Ecranul, 2002, 112 p. (Teatru).
  • Viaţa secretă a dramei. Tristeţi ascunse. Sfârşitul intimităţii. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2003, 260 p.
  • Domeniile Marvila. Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2003, 536 p. Conţine piese scrise între anii 1993-2003, la care se adaugă drama „Comedie provincială”.
  • Cu moartea în suflet. Patimă şi tandreţe la Domeniile Marvila. Elegie dramatică. Bucureşti, Rampa şi Ecranul, 2004, 294 p.
  • Teatru. Pentru vindecarea moravurilor. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2005, 351 p.
  • Pentru vindecarea sufletului. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2006, 966 p. Cuprinde: Chipurile decăderii. Trilogia seducţiei. Trilogia intimitaţii. Teatru scurt. La o cupă de neant.
  • Dinozaurul şi libelula. Jurnalul – dovada senectuţii. Bucureşti, Rampa şi Ecranul, 2008, 583 p.
  • Un monde captif. The dramas of decadence. Bucureşti, Rampa şi Ecranul, 2008, 303 p. (Antologiile „Rampa şi ecranul”)

Ediții

  • L. Caragiale faţă cu reacţiunea… criticii. Antologie publicată cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale (1852-1912), 6 Volume. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2001-2004 (Sinteze pentru mileniul trei).

A publicat piese de teatru și articole în: Ateneu, Bucovina literară, Caietele Teatrului Bacovia, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Datini, Deșteptarea, Literatorul, Luceafărul, Orizont, Rampa și Ecranul, Revue Roumaine, România liberă, România literară, Săptămâna, Scânteia, Scânteia tineretului, Steagul roșu, Tribuna, Urzica, Viața militară ș.a.

Piese de teatru jucate:

  • Trecere prin veranda verde. Premiera la 26 iunie 1973, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia Ion Olteanu.
  • Drumul spre Everest. 24 mai 1975, Teatrul „V.I. Popa” din Bârlad, regia Cristian Nacu; 20 iulie 1976, Teatrul TV, regia Dina Cocea.
  • După Echinox. 18 decembrie 1975, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, regia Eugen Traian Borduşanu.
  • Doi pentru un tango. 6 octombrie 1978, Teatrul „Bacovia” din Bacău, premieră regia Constantin Dinischiotu; la 26 iulie 1983, Televiziunea Română reia spectacolul sub titlul „Împlinire”.
  • Casa noastră. 19 iulie 1980, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, regia Gheorghe Jora; 20 iulie 1982, Teatrul TV, regia Constantin Dinischiotu.
  • Comedie provincială. 18 martie 1984, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia I.G. Russu; 1996, Teatrul radiofonic.
  • Patimă şi tandreţe. 18 iulie 1985, Teatrul „V.I. Popa” din Bârlad, regia Cristian Nacu.
  • Conversaţie în oglindă sau Victima fericită. 19 martie 1986, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia Anca Ovanez-Doroşenco; 25 septembrie 1988, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, regia Dan Alecsandrescu; 1990, Teatrul „Valah” din Giurgiu, regia Cornel Popa.
  • Însoţitorul nevăzut. 8 decembrie 1986, Teatrul TV, regia Constantin Dinischiotu.
  • Împăcare târzie. 1995, Teatrul radiofonic, regia Constantin Dinischiotu.
  • Rătăciţi în amurg. 13 decembrie 1997, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia Constantin Dinischiotu.
  • Cantonul de vânătoare. 20 februarie 1999, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu; 6 octombrie, acelaşi an, Teatrul „Bacovia” din Bacău prezintă premiera cu aceeaşi piesă.
  • Văduve la tinereţe. 12 iunie 1999, Teatrul „Bacovia” din Bacău.

Teatru radiofonic: Seara în faţa cerului – 1976, Drumul încrederii (Drumul spre Everest) – 1978, Frate mai mare – 1979, După echinox – 1979, Patimă şi tandreţe – 1981, Logodnicii mincinoşi – 1982, Însoţitorul nevăzut – 1984, Doi pentru un tango – 1986, Conversaţie în oglindă (Victima fericită) – 1991, Împăcare târzie – 1995, Comedie provincială – 1996.

Premii și titluri:
Premiul Criticii Teatrale acordat de către A.T.M. (Asociația Oamenilor de Artă din instituţiile Teatrale şi Muzicale) pentru activitatea de cronicar de la revista „Ateneu” (1979);
Premiul Uniunii Scriitorilor (secţiunea dramaturgie) pentru volumul „Însoţitorul nevăzut” (1983);
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (secţiunea dramaturgie) pentru volumul „O lume captivă” (1996);
Cetăţean de onoare al comunei Armăşeşti, judeţul Ialomiţa (din 1998).
Premiul special al revistei „Ateneu”, acordat pentru întreaga activitate literară, la împlinirea vârstei de 70 de ani (2003).
Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, categoria A „Literatură”, conferit de Președintele României (2004).

„George Genoiu nu a creat în piesele sale o lume ideală, ci una reală, eroii săi fiind oameni cu calităţi, dar şi cu defecte, cu tării şi slăbiciuni ce se îmbină şi se amestecă în permanenţă. Ceea ce rămâne însă după ce-i citeşti piesele sau le vezi jucate este încrederea lui nestrămutată în resursele de omenie ce există în fiecare om, declaşate şi puse în mişcare în clipa marilor încercări. Teatrul lui George Genoiu este prin excelenţă un „teatru de stare”, cu conflicte subterane, cu tensiuni psihice legate de nevoia de a lua o hotărâre, de a alege un drum diferit de cel străbătut până atunci, alegerea la eroii săi însemnând şi momentul afirmării noilor valori etice, al valorilor lumii noastre.” (Ileana Berlogea, în „Contemporanul”, nr. 25, 20 iunie 1986, p. 13).

Bibliografie:
Budău, Eugen. Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 467-470.
Enache, Ioan. George Genoiu. Biobibliografie, Ed. Studion, Bacău, 2004.
Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, Vol. 10, Scriitori şi filosofi, coord. Ion Văduva-Poenaru, Ed. Geneze, Bucureşti, 2009, p. 325.
Genoiu, Cezar Alexandru. George Genoiu. Dramaturgul, criticul, editorul, Ed. Rampa şi Ecranul, Bucureşti, 2007.