ALEXANDRU ARTIMON

by · Published · Updated

Arheolog
N. 14 septembrie 1938, în satul Coșula, comuna Copălău (azi, Coșula), județul Botoșani – m. 8 septembrie 2008, la Bacău.

Studii: Școala Primară Coșula (1945-1949), Școala Generală din Botoșani (1949-1952), Liceul
„August Treboniu Laurian” din Botoșani (1952-1955); după un stagiu ca profesor suplinitor la Școala Generală Cristești, județul Botoșani (1955-1958), a urmat, în perioada 1958-1963, Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Secția istorie universală. În 1999, sub coordonarea acad. Victor Spinei, și-a susținut teza de doctorat cu tema „Civilizația medievală urbană din sud-vestul Moldovei în secolele XIV-XVI (centrele urbane Bacău-Târgu Trotuș-Adjud)”, obținând titlul de doctor în istorie.

Activitate profesională:
– Director al Muzeului de Istorie din Târgu Neamț (1963-1967);
– Șef de secție la Muzeul de Istorie din Suceava (1967-1969);
– Muzeograf principal, șef de secție și director adjunct (din 1992) la Muzeul Județean de Istorie Bacău (1969-2001).
Preocupat îndeosebi de epoca medievală, a fost animatorul principal al șantierelor arheologice de la Curtea Domnească din Bacău, de la Budești-Plopana, Cleja, Drăgești-Tătărești, Fărăoani, Fântânele, Gutinaș, Mănăstirea Cașin, Oncești, Onești, Oprișești-Răchitoasa, Rădeana, Sascut și Târgu Trotuș, în județul Bacău, și de la Adjudu Vechi, în județul Vrancea.
După pensionare a continuat colaborarea cu muzeul băcăuan și, în calitatea sa de expert în arheologie, a lucrat în cadrul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bacău, fiind totodată membru al Comisiei Zonale Nr. 2 a Monumentelor Istorice, calitate în care s-a implicat în salvarea tezaurului patrimonial al județelor Bacău, Galați, Vaslui și Vrancea.

Activitate publicistică:
Rodul muncii sale a fost valorificat în peste 80 de studii publicate în reviste de specialitate (Acta bacoviensia, Analele Brăilei, AMCS, Arheologia medievală, Carpica, Revista muzeelor și monumentelor, SCIVA, Studia antiqua et archeologica, Studii și comunicări, Zargidava ș.a.), precum și în peste 150 de articole apărute în periodice băcăuane: Ateneu, Buletin cultural băcăuan, Cartea, Deșteptarea – supliment Sinteze, Steagul roșu, Vitraliu ș.a.

Volume publicate:

  • Curtea domnească și Biserica Precista din Bacău, Bacău, 1991 (în colaborare cu pr. Constantin Mardare).
  • Bacău. Reședință voievodală, Muzeul Județean de Istorie „Iulian Antonescu“, Bacău, 1996 (în colaborare cu Ioan Mitrea).
  • Județul Bacău. Monografie, Bacău, 1996 (coautor).
  • Civilizația medievală urbană din secolele XIV-XVII (Bacău, Tg. Trotuș, Adjud), Editura Documentis, Iași, 1998.
  • Orașul medieval Trotuș în secolele XIV-XVII. Geneză și evoluție, Editura Corgal Press, Bacău, 2003.
  • Ștefan cel Mare și Sfânt în memoria băcăuanilor, Editura Conexiuni, Bacău, 2004 (îngrijitor de ediție)
  • Enciclopedia județului Bacău, Editura Agora, Bacău, 2007; ed. a II-a, 2008 (coautor)
  • Istoria Târgului Trotuș din cele mai vechi timpuri pâna la Marea Unire din 1918, Editura Corgal Press, Bacău, 2008 (în colaborare cu Petre Bogdan)

Manuscris: Monumente istorice din județul Bacău. Situri arheologice.

Distincții și titluri: Diplomă de merit, acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor (2003), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat de Președinția României (2004). Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2013) și al comunei Târgu Trotuș (2003).

„Alexandru Artimon a fost nu doar arheologul de excepţie, nu doar muzeograful cu inițativă, nu doar expertul în probleme de patrimoniu, a fost un om deosebit, un prieten adevărat şi statornic. A fost cel care a îndurat, de-a lungul vieţii, pe şantierele arheologice răspândite în toată Moldova, arşiţa verii, frigul pătrunzător de la început de noiembrie, indiferenta uneori a autorităților sau unor instituții, precaritatea resurselor financiare puse la dispoziţie, a fost cel care a trebuit să facă faţă numeroaselor provocări ale meseriei de arheolog, de la activitatea de rutină privind valorificarea vestigiilor arheologice descoperite (prelucrare, analiză, conservare, depozitare, fotografiere şi desene după acestea), până la aspectele administrative (organizarea şantierului, gestionarea fondurilor, recrutarea forţei de muncă, sensibilizarea unor sponsori etc.). Decenii de-a rândul s-a aflat sub „flamura arheologiei medievale”, fiind un veritabil cercetător al oraşelor medievale româneşti dispărute, un arheolog care şi-a respectat până în ultimile clipe ale vieţii statutul breslei sale.” (Corneliu Stoica, în Carpica, XXXVII, 2008)

Bibliografie:
Cornel Galben, Personalități băcăuane, V, Ed. Corgal Press, Bacău, 2011, p. 18-22.
Corneliu Stoica, Un cercetător al orașelor medievale dipărute: Alexandru Artimon (1938-2008), în Carpica, XXXVII, 2008, p. 500-517.
Ioan Mitrea, Alexandru Artimon. In memoriam, în Vitraliu, nr. 1-2, iunie 2009, p. 31.