CONSTANTIN DUMBRAVĂ

Explorator polar

N. 15 aprilie 1890, în Buhuși, județul Bacău – m. 22 septembrie 1935, la Cannes (Franța).
Studiile primare le-a făcut în localitatea natală, iar prin strădania părinților (funcționari modești), a urmat liceul la Botoșani, apoi cursuri universitare în Franța și Belgia, obținând doctoratul în științe.
Căsătoria cu americanca Estelle Heigs și stabilirea la New York îi deschide perspectiva realizării unor călătorii în scopuri științifice.
Astfel, în perioada 1921-1925, a participat la o serie de expediții belgiene și franco-belgiene în regiunile arctice, făcând studii meteorologice şi geografice.
În anii 1927 și 1928, a organizat și condus prima expediție arctică românească în Groenlanda, desfășurată pe parcursul a 14 luni, sub auspiciile Societății de Geografie a Franței (la recomandarea exploratorului polar Jean Charcot) și a Societății Regale Belgiene de Geografie, cu fonduri puse la dispoziție de Societatea de Geografie din Philadelphia, de Clubul Exploratorilor din New York și de Universitatea din Michigan (SUA).
Într-un interviu realizat în septembrie 1929, la Paris, de revista română „Realitatea ilustrată”, povestește: „La 28 Mai 1927, am părăsit New-York-ul la bordul vasului „Republique”, cu destinația Copenhaga. Aici am organizat voiajul pe bordul unui vas danez, pus la dispoziţia mea de către guvern, vas construit astfel că putea înfrunta, cu multă ușurință, presiunea gheţarilor. Pe bordul acestui vas, numit „Gertrude Rask”, am încărcat toate cele necesare, pentru o şedere mai îndelungată. Ca ajutor aveam pe un tânăr ofițer din armata belgiană, Freddy Bernard, elev al d-lui Jannotte, directorul Institutului Regal de Meteorologie, care tânăr m’a secondat în observaţiunile meteorologice și botanice. După 10 zile de navigare am ajuns [pe 5 august – n.m.] la Angmasalik, o localitate din Groenlanda, situată pe coasta de Est. Expediţiunea astfel organizată purta numele de „Expediţia româno-groenlandeză” şi avea ca membri de onoare pe cele mai mari somităţi ştiinţifice din America. Angmasalik este o localitate de dată recentă. A fost fondată în 1893 şi e locuită de eschimoşi, cari trăiesc numai din vânătoare şi pescuit. Studiile, făcute la faţa locului, sunt de ordin meteorologic, geologic, botanic, zoologic, geografic, etc. Cu ocazia acestei expediţii am luat şi un film de 3.000 m., care îmi serveşte la conferinţe. Filmul conţine toate peripeţiile din timpul expediţiei precum şi scene din viaţa indigenilor. Am făcut studii interesante asupra anticiclonilor glaciali care domină actualmente în Groenlanda centrală. Studiile mele erau făcute în același timp cu prof. Hobbs de la Universitatea din Michigan, care explora partea occidentală, pe când eu partea orientală. La reîntoarcere am publicat studiile făcute la fața locului și am ținut câteva conferințe, pe care le-am însoţit de proiectarea filmului [intitulat „Expediția Dumbravă în Groenlanda” – n.m.]. M’a interesat mai mult viața eschimoşilor, asupra cărora am făcut comunicări extrem de importante. Am adus cu mine o colecție foarte bogată, etnografică, o vulpe argintie pe care am donat-o grădinii zoologice din Anvers, un foetus de Focas Foetida, conservat în formol, pentru Muzeul de Istorie Naturală din Paris, o doză de sânge de eschimos, destinată Institutului Pasteur spre studiere, un urs alb, o focă cu capuchon împăiată și numeroase cranii de om și mamifere. Am adus de asemenea un bogat catalog al florei groelandeze”.
Reîntors, proiectează o altă expediție – „Expediția românească la Polul Nord” –,  cu scopul de a stabili în nord-estul Groenlandei o bază aeriană, pentru un viitor traseu de navigaţie America-Europa. Urma să îmbarce, pe vaporul cu care pleca, un avion condus de un pilot american: „Plecarea mea cu avionul va avea loc în 1931, după ce timp de un an voi face observaţiuni locale. În timpul şederii mele la Pol voi întocmi o hartă meteorologică a regiunii, făcând zilnic sondagii aerologice, fie cu ajutorul baloanelor sonde, fie cu smee prevăzute cu aparate de înregistrat. De asemenea voi întreprinde recunoaşteri aeriene, pentru a explora imensul gheţar de 518.000 km. pătraţi, unde am impresia că se găseşte localizat anticiclonul glacial. Baza mea se va afla la o depărtare de 15° lat. de Pol, ceea ce îmi va permite să fac studii extrem de înteresante.” (extras din același interviu).
Însă, abia în 1934 pleacă în această expediție, care eșuează datorită unui accident aviatic petrecut în sud-estul Groenlandei, în apropiere de Angmagssalik (azi, orașul Tasiilaq).
Toate observațiile științifice strânse în călătoriile sale au fost publicate în două volume: unul în limba franceză („Un an printre exchimoși” – Une année au milieu des Esquimaux, extrait de La Géographie, numéros de janvier-février 1929, Paris, 12 p.) și altul în engleză („Jurnal de călătorie”).

Bibliografie:
Borda, Valentin. Călători și exploratori români, Ed. Sport-Turism, București, 1985, p. 159.
Budău, Eugen. Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 175.
Galben, Cornel. Personalităţi băcăuane. II, Ed. Corgal Press, Bacău, 2003, p. 64-65.
Neguţ, Silviu. Căutători de noi tărâmuri. Călători şi exploratori de la A la Z, Editura Eminescu, Bucureşti, 1987, p. 168-170 ; Navigatori călători exploratori din antichitate până în secolul XX. Mică enciclopedie, Ed. Meronia, Bucureşti, 2007, p. 123-124.
Tebeica, V. Români pe şapte continente, Ed. Sport-Turism, București, 1975, p. 370-371.
Doru, M. D-l Constantin Dumbravă, care pleacă la polul Nord, vorbește „Realității ilustrate”, în Realitatea ilustrată, 3, nr. 47, 16 nov. 1929, p. 9.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Dumbravă