MARIA PLOAE
Actriță
N. 19 februarie 1951, în satul Dealu Perjului, comuna Oncești, județul Bacău. Primul copil din cei cinci ai familiei Tache Giugaru și Victoria Pavelia. La vârsta de 12 ani este luată la București de sora tatălui, Elena, și soțul acesteia, Ion Ploae, care mai târziu o înfiază.
Studii: Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu“ și Şcoala Populară de Artă din București; Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1975), la clasa de actorie a profesorilor Octavian Cotescu şi Ovidiu Schumacher (a fost colegă de grupă cu Dan Condurache, Horațiu Mălăele, Radu Vaida și Rozina Cambos).
Încă de pe băncile facultății, a jucat pe scena Teatrului de Comedie și a debutat în cinematografie, fiind remarcată de Sergiu Nicolaescu care a distribuit-o în filmul „Un comisar acuză”.
De-a lungul celor peste 45 de ani de carieră, a strălucit în roluri memorabile și a jucat în peste 40 de lungmetraje. În paralel, a interpretat numeroase personaje pe scena Teatrului de Comedie şi a Teatrului Mic din Bucureşti, în spectacole precum: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, „Diavolul şi bunul Dumnezeu” de Jean-Paul Sartre, „Doi pe un balansoar” de William Gibson, „Nu pot să dorm” de Ion Brad, „Lewis şi Alice” de Michel Suffrau şi Martine Berteuil, „Fără aprobare” de Petre Ispas, „Piaţeta” de Carlo Goldoni, „Fazanul” de Georges Feydeau, „Sfârşitul Troiei” de Walter Jens, „Biloxi Blues” de Neil Simon, „Măseaua de minte” de Corneliu Marcu, „Trei femei înalte” de Edward Franklin Albee, „A fost odată în Brooklyn” de Neil Simon, „Anul dispărut. 1989” de Ştefan Peca, regizat de fiica sa, Ana Mărgineanu ș.a.
Filmografie
- Un comisar acuză (1974) – domnișoara Jugu
- Frații Jderi (1974) – țărancă
- Muntele ascuns (1974) – proiecționista
- Toamna bobocilor (1975) – profesoara Mariella
- Cercul magic (1975) – fata din tren
- Dincolo de pod (1976) – Persida, fiica Marei
- Pălăria florentină (TV) (1976)
- Gorj, străveche țară nouă (1976)
- Pintea (1976) – Iza
- Mânia (1977) – Raluca
- Vooruzhyon i ochen opasen (1977) – Dolores Damfi
- Drumuri în cumpănă (1979)
- Dumbrava minunată (1980) – mama Lizucăi
- La răscrucea marilor furtuni (1980) – Maria Rosetti
- Ștefan Luchian (1981) – Cecilia
- Așteptând un tren (1982) – Matilda
- Întoarcerea din iad (1983) – Veronica
- Promisiuni (1985) – Ioana (Premiu de interpretare la Costineşti)
- Cuibul de viespi (1987) – Margareta Aldea
- Desene pe asfalt (1989) – mama
- Un bulgăre de humă (1990) – Veronica Micle
- Campioana (1991) – mama Mariei
- Undeva în Est (1991) – Stanca
- Și va fi… (1992)
- Ochii care nu se văd (1994) – Mara
- Vox Maris (1995)
- Șarpele (1996) (TV) – Dorina (voce)
- Faimosul Paparazzo (1999) – Miss
- Fii cu ochii pe fericire (1999) – Alina
- Binecuvântată fii, închisoare! (2002) – Nicole Valery Grossu
- Inocență furată (2006) – Angela
- Iubire ca în filme (2006) – mama lui Bogdan
- Dragoste de mamă (2006) – Doina
- Logodnicii din America (2007) – Sanda
- Doctori de mame (2008) – Letiția Zaharescu
- Prințesa și broscoiul (2010) – Eudora (voce)
- O luna în Thailanda (2012) – Elena
- Pop-Up (2015) – Nina
- Fals tratat de mântuire a sufletului (2018) – Maica Stareță (Premiul „Aristizza Romanescu” pentru artele spectacolului, decernat de Academia Română în 2019)
- Cardinalul (2019) – Otilia
Premii și distincții
2002 – Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
2003 – Premiul pentru interpretare feminină din filmul „Binecuvântată fii, închisoare!”, al Uniunii Cineaştilor din România.
2011 – Cetățean de Onoare al comunei Oncești, județul Bacău.
2018 – Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Maria Brâncoveanu) din spectacolul „Maria Brâncoveanu. Biruinţa Învierii”, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, organizat de Radio România sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Margareta.
2020 – Premiul de Excelență pentru întreaga carieră, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF).
„Actoria este o chemare, nu atât o meserie şi, în zilele noastre, dacă nu ai acea nebunie care să te ţină legat de scenă sau în faţa camerelor de filmat, nu poţi rezista. Îţi trebuie o tenacitate pentru a lupta, pentru a te impune. Ca studentă am fost foarte fericită. Şi după ce am terminat am avut parte de bucurii pentru că am avut ocazia să fac cel puţin un film pe an în rol principal. Dar au fost şi ani în care făceam două sau trei filme, la care se adăugau piesele de teatru, serile de poezie. Atunci erau multe oferte pentru actori. Astăzi televiziunea nu mai promovează teatrul sau poezia. (…) S-a întâmplat de câteva ori să refuz roluri importante şi asta pentru că simţeam că am o datorie ca prin ceea ce fac, după ce L-am cunoscut mai bine pe Dumnezeu, să aduc mărturie şi prin personajele pe care le întruchipez. Nu-mi pare rău că am refuzat, pentru că m-ar fi durut ca seară de seară să vin pe scenă cu un personaj, un personaj care nu aduce lumină, ci întuneric. Poate că, per total, mesajul piesei nu ar fi fost neapărat negativ, dar, în general, m-am ferit să am în gura mea ca personaj replici care nu-mi plăceau. Cuvântul are mare putere. De aceea am mare grijă şi chiar mă deranjează că oamenii folosesc cuvintele fără să-şi dea seama de forţa lor.” (interviu realizat de Augustin Păunoiu, în Ziarul Lumina, 7 ianuarie 2012)
Bibliografie:
Târziu, Claudiu. Maria Ploae. Viața pe scene, Bucureşti, Editura Uniunii Cineaștilor din România, 2014, 126 p.
Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor. 1234 cineaşti români. Ghid bio-filmografic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996, p. 291.