„DINCOLO”. AXA BĂLĂIȚĂ-CIMPOEȘU-PERȘA

Trei sunt, în opinia mea, prozatorii importanți pe care Bacăul îi are după 1960: George Bălăiță, Petru Cimpoeșu și Dan Perșa. Cu Mustaria Lui Dan Perşa ne vom întâlni joi, 15 martie 2018, la ora 17.00, la Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”, unde va lansa cel mai recent roman, „Dincolo” (Editura „meditative arts”, 2018), o parabolă despre viață&moarte, trup&suflet, materie&spirit etc. Un roman-ispită, un roman-capcană, cu preocupări și obsesii similare (tematice, ideatice, atitudinale) celor din cărțile semnate de Bălăiță și Cimpoeșu. Un roman cu umor și umori, din care citez aici un pasaj post-8 martie:

„Dar nu lua seama la vorbele lui, drag cetitorule, fiind vorbe misogine și cum să fim noi misogini, când tot ce îndrăgim mai mult pe lume e femeia?
…pe femeie a făcut-o din coasta lui, a bărbatului, a lui Adam, fără să mai sufle ceva în ea, fiind de ajuns cât și cum era. Rumenă în obraji, cu gene lungi și clipitoare, cu ochii sclipicioși, cu buzele cărnoase și de-un roșu aprins…și, ei, na, nu știm, cronicarul nu notează, fost-a Eva blondă? Sau brună ca doamna din sonete? Fost-a sulegetă sau trupeșă? Păcatul lui, al cronicarului divin, că nu ne-a dat astfel de informații. de fapt, sunt sigur, cu înțelepciune și-a înfrânat condeiul. Ce-ar fi fost să spună că Eva a fost blondă? Am iubi atunci doar blondele, iar pe focoasele brunete, ioc! Și pe pistruiatele roșcate, turnate-n aur, parcă, le-am ocoli! Și ce-ar fi fost să spună c-a fost grasă? Am iubi grasele doar și pe bietele slăbănoage le-am lăsa să ofteze, înfierându-le cu vorbe grele: sac de oase! Pe când așa, cum cronicarul n-a dat canon divin la înfățișarea femeii, iubim toate femeile, pe fiecare așa cum este! Că doar, la urma urmei, nu contează cum se înfățișează femeia, ci doar ființa ei, care este feminitatea…”