GRIGORE H. GRANDEA

Scriitor, traducător, jurnalist

N. 26 octombrie 1843, în comuna Ţăndărei, județul Ialomița – m. 8 noiembrie 1897, la Bacău (înhumat în Cimitirul Central).

Studii: Şcoala Națională de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1855-1859); Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti (cu înteruperi, absolvind în 1865); Facultatea de Litere şi Filozofie, Universitatea din Liège, Belgia (1866-1867, fără licenţă).

Activitate profesională:
Subchirurg intern la Spitalul Colțea (1860), asistent de chirurg în districtul Ilfov (1861), medic de batalion, cl. a II-a, în Bucureşti. Profesor de ştiinţe naturale la Şcoala Națională de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1862-1863). Secretar la Arhivele de Stat (1864). Profesor de limba română la Şcoala Macedo-Română din Bucureşti (1868). Bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi (1870). Revizor şcolar pentru județele Gorj şi Mehedinţi (1871-1873). În aprilie 1874 s-a mutat la Craiova (unde se afla fratele său Ştefan, doctor), dar neobţinând definitivarea în învăţământ revine în Bucureşti, ca redactor la Timpul şi Războiul.
Gazetar pasionat şi talentat, a fost redactor-şef la mai multe periodice, printre care: Albina Pindului (1868-1871, 1875-1876), Liceul român (1870), Steaua Daciei (1871), Tribuna (1873), Curierul Bucureştiului (1875), Bucegiul (1879), Sentinela (1887), Noua bibliotecă populară (1889-1891).
În 1869, a organizat societatea literară „Orientul” (patronată de D. Bolintineanu), care încuraja culegerile de literatură populară; din cercul acestei societăţi a făcut parte şi M. Eminescu.
În 1888 s-a stabilit la Bacău şi a lucrat ca profesor suplinitor de franceză şi elină la Gimnaziul de Băieţi; din 1894, trei ani, îi va fi elev Vasiliu D. Gheorghe – viitorul poet George Bacovia.
În Bacău, s-a căsătorit cu Fotinia Bicu; în casa bogatului socru (str. Vântului, nr. 2, casă dărâmată la ridicarea cartierului Cornişa) a găsit condiţii favorabile muncii literare. Eşecul multor intervenţii făcute pentru recunoaşterea studiilor l-a determinat să dea examene la Universitatea din Iaşi pentru obţinerea licenţei, pe când avea 52 de ani. În iulie 1897 se afla la Agapia, unde pregătea ultimele examene; obosit şi bolnav, a făcut un atac de cord; readus la Bacău, pe 8 noiembrie s-a stins din viaţă.

Activitate literară:
A debutat ca poet (încurajat de D. Bolintineanu) în 1859, în „foaia politică şi literară” Dâmbovița din Bucureşti.
A colaborat la un număr mare de reviste şi ziare ale timpului cu poezie, proză, eseuri, traduceri: Familia, Amicul poporului, Trompeta Carpaţilor, Românul, Columna lui Traian, Universul literar, Foaie pentru minte, inimă şi literatură ş.a.
A semnat şi cu pseudonimele Gr. Gellianu, G. Miozotescu.
A tradus din: Teocrit, Virgilius, Sappho, Anacreon, Seneca, Ovidiu, Lucian din Samosata, Dante Alighieri, William Shakespeare, Aleksandr Puşkin, Alphonse de Lamartine, Thomas Gray, Sully Prudhomme, Jules Verne, Émile Zola, George Sand, Adam Mickiewicz ş.a.

Volume publicate:

  • Preludele (versuri), prefață de Gh. Sion, Bucureşti, 1862;
  • Poesii, prefață de Gh. Sion, Bucureşti, 1865;
  • La Meuse (poème), Liège, 1867;
  • Fulga sau Ideal şi real (roman), Turnu Severin, 1872 – nouă ediţii, unele cu texte modificate;
  • Eroii Pindului (proză), Bucureşti, 1872;
  • Poezii noue, I, Bucureşti, 1873;
  • Legende şi epistole (1856-1864), Bucureşti, 1884;
  • Poesii, Bucureşti, 1885;
  • Vlăsia sau Ciocoii noi (roman), Bucureşti, 1887;
  • Danţul morții. Poezii, Bucureşti, 1918;
  • Scrieri, ediție îngrijită şi prefață de Pavel Țugui, Bucureşti, 1975.

Bibliografie:
Eugen Budău, Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004.
G. Ristea, „Grigore H. Grandea. Centenar”, în Ateneu, nr. 11, nov. 1997, p. 4.