OVIDIU GENARU

Scriitor

N. 10 noiembrie 1934, în Bacău.

Studii: Institutul de Cultură Fizică şi Sport din Bucureşti (1953-1957).

Activitate profesională:
Profesor de gimnastică la Şcoala Sportivă din Bacău (1957-1966)
Redactor la revista „Ateneu” din Bacău (1966-1974)
Asistent universitar la Institutul Pedagogic din Bacău (1974-1980)
Muzeograf la Casa Memorială „George Bacovia” din Bacău (1980-1989)
Consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Bacău (1990-1992, 1996-1997)
Deputat în Parlamentul României (1992-1996)
Consilier la Consiliul Judeţean Bacău (1997-1998)
Bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău (2000)

Activitate literară:
Debut publicistic cu un grupaj de 4 poezii în revista „Luceafărul” (nr. 8, aprilie 1962, p. 8).
Debut editorial cu volumul de versuri „Un şir de zile”, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1968).

OPERA
Poezie:
– Un șir de zile, 1966
– Nuduri, 1967
– Ţara lui π, 1969
– Patimile după Bacovia, 1972
–  Bucolice, 1973
–  Elogii, 1974
– Goana după fericire, 1974
–  Madona cu lacrimi, 1977
– Poeme rapide, 1983
– Flori de câmp, 1984
– Am mai vorbit despre asta, 1986
– Patimile după Bacovia, 1986
– Orient, pardon! 1999
– Trandafir cu venele tăiate, 2008
– Jurnalul seducătorului, 2011
– Grafitti. Afişe. Insomnii, 2014
– Terapia cu îngeri. Poezii, 2016
– Patimile după Bacovia/  Passions after Bacovia, 2017
– Poezii. 1967-2017. Antologie ,  2018
– La opt, gaura cheii şi alte patimi, 2018
– Cartea lui Mircea. Canal, 2020

Proză:
– Week-end în oraș. Roman, 1969
– Fidelitate. Roman, 1977
– Iluzia cea mare. Roman, 1979
– Cafeneaua subiectelor. Povestiri, 1980
– Sperietoarea. Roman, 1992
– Diverse cereri în căsătorie. Roman, 1994
– Proces-verbal al unei crime. Roman, 1998
– Pâinea cea de toate zilele, 2004

Piese de teatru:
La margine de paradis, montată la Teatrul Dramatic Bacovia din Bacău, 1976-1977.
Vieţi paralele, montată la teatrele din Piatra Neamţ, Ploieşti, Sibiu, Timişoara, Petroşani, Hârlău, 1977, 1978 şi 1979.
Exerciţii de forţă şi echilibru, montată la Teatrul Dramatic Bacovia din Bacău, 1980-1981.

Îngrijitor de ediţie:
Stanţe burgheze de George Bacovia, 2000

Traducător:
Noapte cu Hamlet de Vladimir Holan, 1974 (în colaborare cu Dragoș Șesan)

Colaborator al publicaţiilor: „Ateneu”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „România literară”, „Tribuna” „Viaţa Românească”, „Steaua”, „Cronica”, „Vatra”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Săptămâna”, „Transilvania”, „Bucovina literară”, „Orizont”, „Deşteptarea”, „Ziarul de Bacău”, „Monitorul de Bacău”, „Cotidianul” ş.a.

Premii literare:

  • Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1972)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974)
  • Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1983)
  • Premiul „George Bacovia” al revistei „Ateneu” (1986)
  • Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1992)
  • Premiul special al revistei „Ateneu” din Bacău (2004)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău (2008)
  • Premiul „Eleusis”, Iaşi (2009)
  • Premiul „Opera Omnia”, al Festivalului „Toamna bacoviană” Bacău (2011)
  • Premiul „Opera Omnia” al revistei „Ateneu” (2013)
  • Marele Premiu pentru Poezie al Festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru”, Chişinău (2015)
  • Premiul Naţional pentru Poezie la Atelierul Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, Târgu Jiu (2015)
  • Marele Premiu al Centrului de Cultură „George Apostu” din Bacău (2016)
  • Marele Premiu „Cununa de aur” la „Turnirul de Poezie” din Colibiţa, judeţul Bistrița-Năsăud (2017)
  • Premiul Balcanica „Opera Omnia” la Festivalului Poeţilor din Balcani, Brăila (2017)
  • Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, Botoşani (2020)

„Nu mă întrebaţi când am început să scriu. Şi nici când voi înceta să fac asta. Nu vă pot răspunde, nu ştiu, n-a depins de mine şi nici nu e de luat o hotărâre în viitor în această privinţă. Sunt un solitar foarte sociabil dar n-am aderat la nici un grup literar. Cărţile mi le-am conceput la Bacău şi ele au apărut, cele mai multe, la Bucureşti care, pentru români, e şi centrul lumii. (…) Din tot ce am scris, nu puţin, vreme de aproape patru decenii, mai fidele naturii mele sunt cărţile de poezie «Nuduri», «Patimile după Bacovia», «Bucolice», «Flori de câmp», «Orient, pardon! ». Mă recunosc în ele ca, de altfel, şi în «Cafeneaua subiectelor», o proză de virtuozitate fiindcă, îmi place să cred, dacă n-aş fi devenit scriitor aş fi fost un bun şlefuitor de diamante la Amsterdam.” (Ovidiu Genaru. „Confesiune”, în vol. Ovidiu Genaru 65. Bibliografie de Marilena Donea. Bacău, 1999, p. 96-97).